Centura Găeștiului? O operă neterminată, cu autori multipli și final incert

A fost odată ca niciodată, într-o iarnă mândră și friguroasă, un șantier promis cu surle, trâmbițe și poze de grup. Toată lumea se bătea pe spate, ca la un praznic electoral: „Începem lucrările! Se face centura! Vai, ce bine va fi!”.

Și uite-așa, în zorii unei zile de ianuarie, pământul a fost deranjat din somnul său ancestral. S-au mutat câteva grămezi de pământ, s-au bătut țăruși, s-a ridicat un panou de mare angajament, și apoi… pustiu.

Ce să fie, ce să fie? Un proiect de infrastructură sau un miraj electoral? Căci azi, după două luni, șantierul e atât de gol, încât dacă trece un câine pe acolo, își aude ecoul.

O fi centură? O fi centură de castitate, căci nimeni nu se atinge de ea! O fi o linie de centură imaginară? Poate doar un drum spre nicăieri, cu oprire directă în arhivele promisiunilor neterminate.

Dar nu-i nimic! Cu siguranță, înainte de următoarele alegeri, se va mai pune un panou, se va mai filma un buldozer, și vom fi iar convinși că, într-un viitor incert, Găeștiul va avea o centură adevărată.

Până atunci, să circulăm încet și cu grijă printre promisiuni. Mai ales că drumurile noastre toate duc… exact unde au dus și până acum!