UN AN FĂRĂ LUMINIȚA ZAMFIR! Fiica ei, Ana, a transmis un mesaj răscolitor: „PARCĂ TRĂIESC O ALTĂ VIAȚĂ!”

Astăzi se împlinește un an de când buna mea prietenă, Luminița Zamfir, cea care a creat Restaurantul ”La Șipot”, a plecat din această lume. A fost o zi nenorocită, care ne va rămâne în memorie, o zi în care o femeie dintr-o bucată, frumoasă, puternică, o forță a naturii, a căzut pur și simplu din picioare. Luminița era un om extraordinar, blândă și veselă, generoasă, spontană, minunată.

A muncit o viață întreagă, cu pasiune și responsabilitate, și și-a iubit familia și nepoții mai presus de orice. Pierderea ei a fost un șoc imens pentru întreaga comunitate locală. Oamenii au jelit-o zile întregi, iar modul în care a plecat ne-a făcut pe toți să ne întrebăm dacă poate ar fi trebuit să o ascultăm mai atent, să o privim mai des, să ne bucurăm mai mult de prezența ei. Luminița Zamfir mi-a fost ca sora pe care nu am avut-o, iar pierderea ei mă doare în fiecare zi. Uneori, mă trezesc formându-i numărul de telefon, pentru că mi-aș dori să-i mai ascult o dată vocea veselă, să-i simt energia mereu pozitivă și optimistă, să mai stăm la o cafea, de vorbă, măcar câteva clipe.

Ana, fiica ei, a transmis, pe Facebook, un mesaj răscolitor:

”An de singurătate-suflet trist. Nimic fără sănătate. 18 Octombrie 2021 , cea mai urată zi din viața mea, ziua in care cea care mi-a dat naștere, m-a educat, m-a călăuzit și mi-a fost alături nu doar in momentele frumoase, ci și in cele mai grele a plecat obosita din aceasta lume, spre a se odihni lângă îngerii lui Doamne-Doamne, așa cum spun cei carora le purta o dragoste nemărginită, cele 3 suflete mici care si-o doresc acasă la noi. Pentru EA, toți oamenii erau importanți, nu exista niciodată diferența între ei. A ajutat de fiecare dată cu tot ce a putut, fără nici cea mai mică ezitare.
In acest an am înțeles ca prietenii pot fi unii la orice ora din zi si din noapte, alții doar atunci când trebuie sa le fie bine, când au greutăți, sau poate au nevoie de tine. Am înțeles ca oamenii se schimba ca anotimpurile, dar ca exista si cei pentru care esti același in orice moment al vieții. Am înțeles ca trebuie sa cern grâul de neghină, că cei care te iubesc cu adevărat sunt cei cărora le dai viața, le acorzi atenție, si îți imparti timpul cu ei ori de câte ori îți este cu putința. Sunteți mulți cei pe care vă știu aproape de sufletul meu, ceilalți sunt doar un număr uneori par, alteori impar.
Durerea din suflet nu dispare niciodată, ea se adâncește cu trecerea timpului, regretele si momentele de cumpănă străfulgeră mintea atunci când te aștepți mai puțin.
Tăria, gândul ca trebuie sa merg mai departe, puterea și motivația cu siguranța îmi sunt trimise de SUS, de acolo unde totul este posibil și de unde știu ca asupra mea veghează, in permanență, MAMA! Știi cât de mult te iubim, MAMA, știi cât de dor ne este de tine, știi cât ne dorim sa fii iarăși lângă noi!
Parcă trăiesc o altă viață!
Mi-aș dori ca toată durerea mea sa fie doar un vis urât!”