
Am primit, pe pagina de Facebook a publicaţiei noastre, un mesaj emoţionant din partea lui Marius Florin Diaconescu pentru persoana care i-a fost aproape în cele mai grele momente din viaţă. Deşi nu o cunoaşte pe doamna care l-a consolat atunci când părintele său a trecut în nefiinţă, Marius a ţinut neapărat să-i aducă mulţumiri publice. Dacă femeia necunoscută cu suflet mare se regăseşte în aceste rânduri, aşteptăm mesajul ei. Iată scrisoarea emoţionantă pentru o necunoscută:
Tatăl meu a murit pe 8 ianuarie la Spitalul din Găeşti. Acolo era o doamnă blondă la vreo 45-50 de ani, cred că însoţea pe cineva, tot la Urgenţe. Dânsa m-a încurajat şi mi-a dat putere şi habar nu am cine este. Mi-a dat de asemenea 50 de lei. Bineînţeles n-am vrut să-i iau, dar mi i-a bagat în buzunar. Vreau să subliniez că nu banii au contat în momentele acelea, ci gestul doamnei. M-a luat in braţe ca pe copilul ei şi mi-a zis că “aşa e viaţa, toţi murim mai devreme sau mai târziu. Ne putem certa cu toată lumea, dar cu Dumnezeu nu.” Plângeam, nu am apucat să-i mulţumesc. Nu pentru bani… măcar pentru gest, pentru omenie, pentru încurajări. Acum vreau să-i mulţumesc prin intermediul dumneavoastră. Nu stiu dacă are facebook, dar ma gândesc că cineva îi poate transmite recunoştinţa mea, mulţumirile sufleteşti pe care i le transmit cu toată sinceritatea. Mă rog la Dumnezeu pentru sănătatea acestei doamne necunoscute pentru că a fost prima persoană care mi-a întins o mână în cele mai grele clipe ale vieţii mele.
Marius Florin DIACONESCU






