Perceptia societatii contemporane asupra carierei didactice si a statutului si rolului social al profesorului

         Statutul cadrului didactic în epoca contemporană s-a modificat pe fondul creșterii accelerate a inovațiilor tehnologice și a slabei pregătiri a unei părți din această sferă. Guvernele au fost incapabile să gestioneze corect inovațiile, iar nivelul cunoașterii a crescut, educația adaptându-se mai greu acestor noi cerințe.

Profesorul joacă rolul unei autorități de putere, a unui mediator între societate și instituția în care lucrează, facilitează dezvoltarea psihologică a viitoarei generații, este un important purtător de cunoștințe pe care trebuie să le transmită mai departe, este un lider științific, deoarece are vaste cunoștințe generale nu doar în sectorul pe care îl predă. Pe lângă acestea, el posedă calitatea de a se pune în locului elevilor săi pentru a înțelege nevoile acestora.

Profesorul din epoca contemporană este supus multor factori care împiedică buna-funcționare a sistemului de educație. Cadrele didactice din România sunt supuse lipsei de resurse materiale care să le permită desfășurarea adecvată a sarcinilor de lucru și a obiectivelor pe care și le-au propus. Criza economică a redus simțitor nivelul remunerație, fapt care a determinat plecarea numeroaselor cadre didactice din sistemul public.

Din punctul meu de vedere  a fi profesor înseamnă un risc asumat. Și asta deoarece pregatirea pentru a preda, pentru a-i învața pe alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitiv și nici imediat. Totuși,  la capatul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții. Cadrele didactice au sarcina de a asigura dezvoltarea intelectuală a elevilor și de a pregăti fiecare generație în parte pentru a face față provocărilor. Dată fiind importanța activității didactice, ne-am putea aștepta ca această profesie să se bucure de un statul ridicat, de recunoaștere socială și de o remunerație pe măsura efortului depus. Și totuși,  statutul acestei meserii a cunoscut o scădere constantă, în ultimii ani, datorată nu doar salariilor mici și a devalorizării profesiei, ci și ideii greșite conform căreia oricine termină o facultate se poate angaja ca profesor, fără o specializare în domeniu. În plus, mass-media are tendința de a prezenta sistemul de învățământ, educația și cadrele didactice într-o lumină nefavorabilă.

Opinia publică este unul dintre factorii care determină statutul cadrului didactic. Carol Adams, în 2002 [7], a afirmat că statutul este dependent de încrederea și de respectul clienților. În cadrul studiilor realizate asupra modului în care profesia de cadru didactic este percepută de publicul larg, s-a constatat că profesia didactică nu este considerată a fi una dintre cele mai atractive profesii, din cauza nivelului de salarizare (factor de descurajare), deoarece presupune asumarea unei responsabilități mult prea mare (lucrează cu clase numeroase de copii și trebuie să facă față diferitelor situații care pot apărea).

Atât la nivel național, cât și la nivel local, mass-media este o arenă publică importantă pentru articularea și contestarea statutului de cadru didactic. Nu trebuie să uităm faptul că presa este cea de-a treia putere în stat și poate influența percepția publicului asupra profesiei de cadru didactic sau asupra educației.

Autorii studiului The Status of Teachers and the Teaching Profession in England: Views from Inside and Outside the Profession [8]  atrag atenția asupra faptului că, deși numeroase studii au analizat reprezentarea profesiei de cadru didactic în cadrul filmelor sau în diferite programe de divertisment, au existat surprinzător de puține studii longitudinale asupra modului în care profesia de cadru didactic este prezentată prin intermediul reportajelor de știri. O astfel de analiză asupra imaginii cadrelor didactice prezentate în presă de-a lungul timpului ar fi deosebit de importantă pentru a „cartografia” percepția opiniei publice despre politicile educaționale și despre statutul profesiei didactice.

Este important de observat și analizat modul în care guvernul contribuie la conturarea statutului de cadru didactic. Din această perspectivă, trebuie urmărite trei direcții: politici eficiente pentru recrutarea și menținerea în sistem a cadrelor didactice, creșterea stimei de sine a acestora și profesionalizarea activității didactice.

În România, reforma sistemului educaţional, începută după 1990, nu a fost abordată unitar la nivelul sistemului, astfel încât curriculum-ul, formarea profesorilor, elaborarea manualelor, evaluarea şi managementul reprezintă demersuri separate şi sincronizate insuficient, temporal şi conceptual.

Evoluția în carieră a cadrului didactic se realizează, în continuare prin gradele didactice II și I care sunt considerate a fi examene de certificare a nivelului de competență. Stima de sine în raport cu profesia este importantă pentru fiecare categorie profesională în parte, deoarece este necesar pentru fiecare dintre membrii acesteia să înțeleagă utilitatea profesiei sale, să fie capabili să evalueze corect experiența pe care o au. În ceea ce privește cadrele didactice, devine din ce în ce mai imperativ pentru ei să își evalueze constant competențele cu scopul de a-și îndeplini cât de bine pot rolul profesional. Această continuă încercare a dezvoltării competențelor profesionale constituie esența unei stime de sine crescută.

Prof. inv. Primar ANDREI AnaMaria Roxana