in

Cătușele Elenei Udrea

Trăim zile istorice, de-a dreptul isterice… Setea de sânge proaspăt pe micile ecrane, pe monitoare, tablete, posturi de radio și hârtie de ziar a fost satisfăcută pentru populație. S-au arătat cătușe la purtător… Cătușe ale unor politicieni corupți. Cătușe ale tuturor celor pe care poporul îi voia răstigniți în piața publică. Dar, mai ales, cătușele Elenei Udrea.

udrea cu catuse

Nimeni nu mai vorbește astăzi despre francul elvețian. Nu ne mai dor credite, salarii mici, piață distrusă, Educație fără profesori, profesioniști fugiți peste graniță, spitale fără medicamente… cătușele Elenei Udrea par a plăti pentru toate greșelile pământești. Nu contează nici măcar ce se va întâmpla de fapt cu ea, în următoarele săptămâni, luni, în următorii ani. Nici nu ne mai gândim că legea Macovei nu a intrat încă în vigoare, că mai durează până se va întâmpla asta, iar aplicarea retroactivă e neconstituțională, deci e foarte posibil ca averile celor încarcerați înainte de asta să le rămână lor. Contează azi imaginea: cătușele Elenei Udrea la televizor!

 

Înainte vreme cântam că la telejurnal am văzut cașcaval… azi vorbim toată ziua despre cașcaval, la figurat, deși nu e al nostru, al boborului însetat de sânge, ci al lor, al celor care poartă brățări gratis de la DNA. Ne place plata pentru cașcavalul la care nu avem acces, dar tot la telejurnal îl vedem, de zeci de ani, sub o formă sau alta. Din păcate pentru noi toți, am rămas tot la varianta antică. Pâine și circ! Și ce va fi în viitor, deocamdată e sublim… Mai departe am putea începe să gândim!

 

 

Diana Scarlat

Comments

Lasă un răspuns

  1. Crezi ca lumea nu gandeste?
    Cine vine cu circul?
    Nu cumva voi, presa, intretineti ceea ce se cheama circ?
    E adevarat, urata incheiere de cariera politica a Elenei Udrea si a altora ca ea.
    Nu vezi ca lumea o uraste tocmai pentru aroganta ei, pentru excursiile, cazarile de lux, vacantele petrecute in diferite tari, oferite drept mita, pentru eleganta si poate frumusetea ei. Unde pana mai ieri toti se topeau dupa ea, acum ne e oferita ca jertfa pe altarul justitiei.
    Trebuie sa recunoastem ca ” cascavalul” e pus la loc sigur sa nu se strice.
    HSBC bank e doar unul din locurile unde s-ar afla acesta.
    Se impute treaba peste tot.

    Putem zice : Aferim bre! ?

  2. Vezi că nu s-a schimbat nimic în ultimii 10.000 de ani? scenele de astăzi îți amintesc de revoluția franceză? De decapitările cu aplauze în piețele publice? De arderile pe rug? Despre asta vorbesc. Poate sunt mai mult antropolog decât jurnalist, poate văd prea mult în ansamblu, poate mă interesează mai mult studiul comportamental, dar nu e nimic rău în asta. Iar aia cu „voi, presa” nu o-nțeleg. „noi presa” suntem o sectă? Suntem făcuți de aceeași mamă? manipulăm toți la fel? Chiar nu înțeleg!

    • Diana, hai ca ai inteles fosrte bine.
      Presa i-a facut mari, presa ii ingroapa.
      Voi secta? Nu m-am gandit, dar e ceva rau?
      Stii ca spuneam: Fereasca Dumnezeu de mai rau!?
      Esti om inainte de a fi jurnalist.
      Cascavalul e la ei, nu uita.
      Daca nu ai trustul tau, sau daca nu ai posibilitatea de a te exprima liber si prin cuvantul tau sa poti trai, esti nevoit, ca jurnalist, sa faci politica trustului. Nu te inregimentezi, pleci!
      Sa nu-mi spui ca nu e asa pentru ca stiu foarte bine asta.
      Cum explici asteptarea asta in miez de noapte ca sa se dea un verdict? Bietii reporteri obositi de atatea ore de stat in picioare, in frig, nemancati, crezi ca o fac cu drag?
      In ce tara traim?
      Elena Udrea, ca de la ea plecaram, e un produs!
      Al cui?

      • Si inca ceva, oamenii politici o purtau peste tot prin targuri si oboare, parca mergeau cu maimuta prin balci. Se strangea lumea sa o vada. Unii din colegii ei spuneau ca dorm cu ea sub perna, ca o iubesc, ba ca e singura cu sange-n instalatie. :), 🙂 Orice primar era mandru sa o aiba musafir in casa lui si ii puneau la dispozitie tot ce poftea. Ea, femeie bine crescuta, stie ca nu e frumos sa refuzi cand cineva iti ofera ceva. Si a luat. A inceput sa stranga.
        E ea de vina?
        Acum se fac dezbateri sa se descalceasca sarada mainii duse la nas.
        Daca o ducea la cur sa vezi atunci coduri.

  3. Poate ca tot circul asta este bine venit…………..sa vada lumea ce faceau politicienii nostri cand altii se aruncau de la fereastra ca n-aveau bani sa-si plateasca ratele. S-au taiat salarii, pensii, au dat oamenii afara de la serviciu pentru ca, chipurile, nu erau bani la buget. Ei de unde au furat??? au furat banii publici, si-au “ingrasat” conturile, iar acum cred ca ne impresioneaza tot acest circ cu arestarea.
    Nu ma satisface cu nimic arestarea lor care oricum inseamna bani cheltuiti in plus de la buget pentru confortul lor de la inchisoare, m-ar satisface sa le ia la toti averile, sa recupereze cu varf si indesat prejudiciul adus statului, sa le dea oamenilor inapoi salariile, pensiile, posturile………atunci as putea spune ca s-a facut dreptate.

  4. Bine ai revenit, draga Gheo!

    Imi permit sa pun aici cateva randuri despre AROGANTA.

    Unii oameni lupta zi de zi, clipa de clipa, si isi construiesc un turn al lor. Drept caramizi folosesc lucruri materiale ( care sunt numai ale lor), cunostinte si invataminte ( acumulate de mintea lor ). Pe zi ce trece, turnul se inalta, Daca au si un dram de noroc se trezesc cu noi etaje ce au crescut parca din pamant. Ei sunt acolo sus, la ultimul etaj, in turnul arogantei lor. De acolo, lumea este altfel, mai stramba, mai pocita, cand se uita in jos vad viermi, nu oameni. Ei cred ca asa a fost scrisa lumea de la inceputuri. Tot ce este jos este al lor si nu mai pot comunica decat cu alti oameni care sunt in turnuri la fel de inalte cu ale lor.
    Acesti oameni nu pot concepe ca in afara de turn ei nu au nimic, ca exista oameni care nu-si construiesc turnuri pentru ca nu vor, si ca turnul lor este o constructie efemera.
    Din aceasta cauza exista bancheri care se sinucid atunci cand dau faliment, de asta si-au pus capat zilelor marii magnati care urmau sa intre in puscarie. Nu suportau adevarul, nu suportau o viata fara turn.
    Pentru omul simplu, turnurile nu au nici o importanta, ele sunt efemere, si tot ce au este in sufletul lor nu in caramizile turnurilor. Ei nu pot pierde niciodata nimic.