Răspunsul, prieteni, e: praf în ochi!

Într-o Românie erodată de ploi și de corupție în egală măsură, lupta electorală ignoră în continuare problemele cele mai grave ale românilor. Zvonurile sunt lansate pentru a fi auzite de electorat, atribuindu-li-se calitatea de adevăr, încă din primele momente ale difuzării lor în mass-media. Iar efectul lor trebuie să fie simțit imediat în reacțiile opiniei publice, mai ales acum, când toate partidele politice și-au comandat studii sociologice cu scop electoral.

În acest context, lupta pentru Cotroceni se reduce, până la urmă, tot la Justiție, cu fapte concrete sau cu declarații bine plasate. După ce președintele Traian Băsescu a fost declarat apărătorul Justiției, premierul Victor Ponta a lansat astăzi o declarație menită să-l pună pe el, ca viitor candidat, la adăpost, nu de ploaia care nu se va termina prea curând, ci de opinia publică deja agitată de scandalurile de corupție la nivel înalt, care se tot extind, de la o zi la alta. S-a născut ieri o întrebare: Cum ar putea să voteze românii un președinte susceptibil de a elibera, prin grațiere individuală, corupții de partid? La această întrebare s-a găsit imediat un remediu: premierul a declarat că nu ar grația niciodată un corupt sau un condamnat pentru fapte de violență. Sună extraordinar de bine, dar nu se corelează cu principala problemă a Justiției din România – respectiv, corupția, ca fenomen generalizat.

Dacă s-ar corela, am înțelege că niciun corupt cu o condamnare definitivă și irevocabilă dată în această perioadă n-ar avea nevoie de grațiere din partea președintelui României, după alegeri, dacă în Justiție s-ar menține corupția. Pentru că dosarele s-ar putea redeschide în câteva luni, chiar și după hotărârea definitivă, la Înalta Curte de Casație și Justiție, care-ar putea schimba soarta oricărui condamnat, cu excepția celor care nici n-au avut bani de șpagă, nici nu s-au putut apăra în ultimii 25 de ani în instanță, și ale căror dosare nu se vor mai putea redeschide niciodată. Și, chiar dacă trece de Înalta Curte de Casație și Justiție, se poate face revizuirea, aducându-se o probă sau o mărturie nouă, care rămâne întotdeauna la interpretarea instanței, indiferent cum ar fi această noutate adusă în dosar. Același lucru nu se poate face în cazurile dosarelor judecate prin interpretări eronate ale mai multor instanțe, chiar dacă erorile sunt vizibile. Deci, se poate doar în cazul unora.

Aceasta fiind situația, orice condamnare dată în lunile iulie-august ar putea fi schimbată în decembrie, absolut legal, fără vreo intervenție directă a viitorului președinte, prin grațieri individuale. Cu alte cuvinte, corupții de azi n-au nevoie de președintele de mâine decât în măsura în care ar putea să influențeze într-un fel sau altul independența Justiției. Iar un politician familiarizat cu problemele reale ale sistemului din țara noastră știe foarte bine că nu problema grațierii individuale este cea reală, ci problema corupției din ultimii 25 de ani care-a erodat Justiția. Despre victimele sistemului nu vorbește nimeni, tocmai pentru că victimele nu țipă la televizor. Și, oricum, ar fi primele sacrificate în continuare de politicieni, pentru că oricum au deja calitatea de victime, deci pot fi folosite în orice scop.

O declarație bine plasată în context face cât o mie de inițiative legislative în favoarea populației, pentru că opinia publică este mai degrabă infuențată de câteva cuvinte bine rostite „pe sticlă” decât de o serie de acțiuni care epurează un sistem corupt în totalitate. Faptele se văd mai greu sau pot fi interpretate într-un milion de feluri, în funcție de talentul oratoric al celui care le expune în fața electoratului. Tot ce rămâne este o imagine bună, bine plasată mediatic, sau o imagine stricată de „concurență”.

Le recomand inventatorilor din România să găsească o rețetă ideală pentru înlăturarea prafului în ochi – poate niște ochelari speciali care să ne arate adevărul din spatele vorbelor aruncate-n vânt. Ar fi de recomandat, mai ales atunci când ascultăm sau citim declarațiile politicienilor, în campania electorală. Nu sunt pentru noi! Sunt pentru camera video din fața lor!

Diana Scarlat