SUPUNE-TE, ŢARA TE VREA PROST!

Ne-am săturat de sintagma „generația de sacrificiu”, repetată la înfinit în societatea românească, până acolo unde nu mai înțelegem sensul termenului „generație”. Hai să admitem că suntem, pur și simplu, populația de sacrificiu. Pentru cine? Întotdeauna pentru clasa politică! Indiferent cine face parte din clasa politică.

Cel mai concret și mai recent exemplu este scandalul care leagă (la propriu și la figurat) politicienii de Justiție. Dacă până ieri-alaltăieri s-a trâmbițat peste tot, prin mass-media că Justiția n-a funcționat și a-nceput să funcționeze de câțiva ani, dar încă se află în plin proces de resuscitare, la nivel național, iată că acum lucrurile și opiniile se schimbă, peste noapte, în funcție de evenimentele recente și de interesele politice. În ultimele două săptămâni s-a creat un haos total, afirmându-se ba că Justiția n-a funcționat în ultimii 20 de ani și a-nceput să miște abia în ultimul timp, ba că Justiția de fapt a funcționat și funcționează, iar instanțele sunt singurele în măsură să decidă vinovăția sau nevinovăția cuiva, chiar și atunci când magistrații sunt condamnați pentru fapte de corupție. Chiar dacă știe toată lumea că judecătorii n-au avut niciodată timp să citească dosarele asupra cărora au luat decizii. Chiar și atunci când oricine poate să vadă, fără a fi expert acreditat în domeniu, că deciziile au fost aberante. Vedem cum, în acest caz nu mai contează dreptatea și nedreptatea pentru populație, ci doar în legătură cu un singur om sau cu o mână de oameni care împart puterea în România.

E interesant de remarcat aici faptul că legislația românească se schimbă peste noapte, printr-o avalanșă de Ordonanțe de Urgență date de Guvern, astfel încât nicio lege votată în cele două camere ale Parlamentului sau chiar asumată prin răspunderea Guvernului și promulgată, într-o anumită formă, de Președinte, nu rămâne la fel cum a fost inițial, pentru că e modificată apoi, radical, prin ordonanțe, după bunul plac al celor aflați la guvernare. Ultimul scandal este legat de Legea Educației Naționale, căreia i s-au adăugat recent câteva articole menite să trimită patrimoniul Ministerului Educației la primării, iar pe profesori să-i protejeze de demiteri, chiar dacă au greșit grav.

Tocmai pentru că suntem populația de sacrificiu și pentru că nu contează cine trebuie să fie sacrificat, din rândurile noastre, astfel încât doar clasa politică să aibă de câștigat. Iar discuțiile legate de activitatea Justiției ne spun un singur lucru: dreptatea lor e mai dreptate decât a noastră! Demo-crația nu privește poporul, pentru că noi toți pur și simplu nu contăm. Existăm pentru a fi sacrificați, iar dacă va exista acel manual care să prezinte studii de caz asupra deciziilor aberante date de instanțele din România în ultimii 25 de ani, oricum nu va veni nimeni să spună că cei care-au fost victimele acelor decizii aberante pot beneficia măcar astăzi de un proces corect, din simplul motiv că legislația în vigoare prevede prescrierea, după perioade între trei și opt ani, a faptelor de corupție ale magistraților sau ale polițiștilor, iar dosarele nu se mai pot redeschide pentru rejudecare dacă a trecut prea mult timp de la ultima decizie judecătorească și nu mai pot ajunge nici la CEDO, dacă au trecut șase luni de la ultima instanță. Oricum, un om sărac nu va avea niciodată bani să se lupte pentru propria lui dreptate, pentru că un proces, mai ales la CEDO, costă extrem de mult. Foarte mult costă și un avocat bun, dar până acum, deși am tot auzit de cazuri în care avocații sunt plătiți și de partea adversă, pentru a face în așa fel încât să piardă clientul lor, n-am văzut o dezbatere televizată pe această temă, deși victime ale acestei practici sunt multe în România.

Unul dintre politicienii care au fost afectați direct de aceleași probleme ale incorectitudinii Justiției vine acum cu ideea de a face un manual cu studii de caz, dar nu s-a gândit că victimele acelor studii de caz rămân victime în continuare, iar pentru a face, într-adevăr, dreptate, e nevoie de o schimbare legislativă bine gândită, în favoarea populației, nu de un manual care să înscrie în istorie un număr nesfârșit de victime, sub pretextul că e prea târziu să se facă dreptate. Inițiativa asta îmi amintește de cazul Marcel Țindrea, achitat pentru omor postmortem – câtă ironie neagră! În concluzie, nu interesează, de fapt, pe nimeni în țara asta soarta celor care sunt victime ale Justiției incorecte, pentru că întotdeauna va conta exclusiv jocul de Imagine!

Diana Scarlat