Lupta politică în lanul de porumb

În meciurile electorale de anul acesta s-a aruncat deja în teren cu petarde, cu fumigene, cu iepuri și cu mafioți. S-au scos tricourile politicienilor corupți, fiind lăsați să defileze dezbrăcați în eterna și fascinanta Românie, ca să-i arate toată lumea cu degetul. Dar s-a uitat un lucru esențial: politica reală rămâne în mediul rural! Acolo e cea mai mare parte a electoratului.

Cu cine ar vota, oare, cei care-au reușit performanța deosebită de a fura o casă, bucată cu bucată, într-un sat din județul Brăila? Oare oamenii care au demolat casa vecinului absent și-au furat-o din temelii urmăresc dezbaterile TV în care se aruncă pisica dintr-o ogradă-n alta, în cea mai acerbă competiție pentru putere? Oare cei care fură cablurile de electricitate sau șinele de cale ferată înțeleg ceva din lupta electorală actuală? Să nu uităm că au drept de vot!

Dacă ne luăm după rezultatul de la Brăila, am putea deduce că oamenii ajunși la sapă de lemn s-ar putea uita cel mult la emisiunile care dezbat teme agrare și că și-au dezvoltat spiritul antreprenorial: cei care-au furat, bucată cu bucată, casa care le stătea-n cale, s-au gândit apoi să folosească terenul în scopuri lucrative, astfel încât au arat și-au cultivat… un lan de porumb! Așa ceva nu și-ar putea imagina nici măcar Kusturica, dar se întâmplă deja în România! Și asta demonstrează că, într-adevăr, realitatea românească întrece cu mult imaginația oricui!

Poate că sondajele sociologice despre care vorbesc astăzi toți politicienii și consilierii lor ar trebui să înceapă undeva în secțiile de Poliție de la sate, unde rezultatele ar fi neașteptate. Cum or fi reacționat polițiștii care-au primit o plângere de la un cetățean ce reclamă dispariția casei sale și apariția, în același loc, a unui lan de porumb? Ce anchetă s-ar putea face într-un astfel de caz și ce pedeapsă ar putea primi agricultorii care, probabil, trăiesc din mămăliga și porumbul fiert care-au crescut peste fosta casă a vecinului?

Până și păgubitul a renunțat la căutarea făptașilor, fiind conștient de sărăcia fără precedent în care trăiesc hoții-agricultori, după ce oamenii din sat n-au mai avut unde să muncească, în ultimii 25 de ani. Fenomenul ar putea fi interpretat ca un soi de haiducie la câmpul mare – nu la drumul mare, pentru că drumul încă nu a fost finalizat, după ce banii de drum s-au „evaporat”! – într-o țară în care muritorii de foame au ajuns la disperare, în timp ce mafioții compun manele electorale și se laudă, în gura mare, că ne cumpără oricând pe toți. Știam că trăim în țara tuturor posibilităților, însă discrepanța dintre furtul unor milioane de euro, pentru care, în principiu, nu plătește nimeni, și furtul zidurilor unei case, pentru a se cultiva apoi terenul cu porumb, este mult peste așteptările liderilor noștri politici. În fața unei asemenea realități, ar fi nevoie de o reinventare a metodelor de studiu sociologic, nu doar a clasei politice. Să nu uităm că veșnicia s-a născut la sat…

Diana Scarlat