Acesta este un pamflet! Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale este pur întâmplătoare!


Gurile rele spun că trandafiraşul cel mai roşu al judeţului,
Şerif de şerif peste frăţici,
Ar sta numai ciufulit, din pricină de iubit!
Când bea şi se chercheleşte,
Înjură, bolboroseşte,
Pantalonii-şi umezeşte
Şi, culmea, se fuduleşte!
O armată-a angajat
Ca să îl târască-n pat
Cu izmenele în vine
Şi borât cum se cuvine!
„Şerife, frăţic şi frate,
Ce stai câş, aşa-ntr-o parte!?
Eşti groggy, n-ai mintea trează,
Vin ăştia şi te pozează!
Lasă dracu’ supărarea,
Că chemăm din nou Salvarea!
Gura-i strâmbă, juri că-i mută,
Iară limba îţi stă plută!”
De Şerifu’ râd „soldaţii”
Deh, frăţici şi ei, fârtaţii!
Apa tare nu e bună,
Nici din sâmbure de prună,
Nici din măr de mal cu flori,
Că te culcă-n drum, să mori!
Mândrele te-au leşinat
Şi nu te-au resuscitat
Subalternii te-au trădat,
Frăţicii te-au uşurat,
Adversarii, „bagabonţii”,
Râd, ai dracului, cu toţii
Că le-arăţi, când bei, chiloţii!