Nu mai plânge, Ţuţu, că-ţi zace blonduţu’!

Acest material este un pamflet. Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale este pur întâmplătoare!

 Limbile late şi spurcate poliţieneşti spun că gălbenuş Marinuş, poreclit de „urâţi” „Miez de Ou”, proaspăt debarcat de la şefia ipeje (Doamne, ce mişto mai e!), unde – deh! – fusese uns de naşu’ Ţuţu, ar sta în concediu forţat, amărât şi încordat, numa’ să nu ajungă la pulanul lui Tofică de la muniţipiu, şi asta, vere, din prinţipiu! Cică pedepsiţii lui colegi cântau numa’ la ţambal pe când era el pe val şi-i mâncau… cocoşu’ de nu iubeau roşu! S-au rugat la zei, la rai: „O zi, Doamne, să ni-l dai!”. Cică d’aia abia-l aşteaptă, să-l ducă pe calea dreaptă: să-l cinstească, să-l popească, să-l dezmiliţienească, cu drag să îl omenească, cu fard să-l îngălbenească că e tare afurisit, pe colegi i-a tăvălit, pe alţii i-a hărtănit de politică orbit şi e vremea de… iubit! De iubit ca pe la noi, Ciuleandra cu… năbădăi!

P.S. Naşu’ mare-i şucărit şi nu-i arde de… iubit! Vrea să-şi ia blonduţu’, fiindcă unu-i Ţuţu, să-l scape de “boală” fix la capitală!