Cine ne-o fi blestemat cu acest cuplu ratat? O IUBIRE IMPOSIBILĂ ÎN IACO(PET) CITY!

Acest material este un pamflet. Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale este pur întâmplătoare!

Ce au în comun? Haine lucitoare, dragul de plimbare, zâmbetul mânzesc, dragostea de aproapele trepăduş şi setea de bănişori din firma cu peştişori. Par apropiaţi de vârstă (nu prea se mai dau la fustă), unu-i vâj (unchiaş, adică), celălalt mai… ginerică! De când l-a adus discret în oraşul IACO(PET), de el nu se dezlipeşte (hâtrii zic că îl iubeşte), îl hrăneşte, pe scene îl pomeneşte, în gazetă-l fuduleşte. Fiindcă el e creieru’, celălalt e… greieru’. Creieru’ îl sfătuieşte, greieru’ ne fur-ni-ceş-te, gaboru’ îl înveleşte, peste tot  îl însoţeşte, plute la grădi „planteşte”! La noi, adică în City IACO(PET) este mare zarafet, pus în scenă de-un (h)artist care noaptea-i vigilent, de pază la Monument, pe când ziua stă lipit de sfetnicul preacinstit. Nu v-aţi prins aşa, niţel? Este-un dom’ consilier luat pe post de amorel, c-un salariu frumuşel: unii zic că-i 20, alţii jură că-s 30 milioane de lei vechi pentru amicul străvechi care-i ţine hangu’, să nu-i cadă rangu’ şi să doarmă liniştit pân’ la prânz, cum şi-a dorit. Iar la-mpărăţie sfetnicul să fie proaspăt ras pe faţă şi tare vioi, că îl plătim noi. Cine ne-o fi blestemat cu acest cuplu ratat? În oraşul IACO(PET), şi tăunii-s la pachet!