
Guralivii spun că Poliţia Găeşti ar avea câte un martor „la cutie”, gata să semneze chit că vede, chit că nu vede cine, ce şi cui i s-a făcut de petrecanie. La un restaurant unde încăierăturile sunt frecvente, ar exista o martoră de serviciu care nu prea ştie nici să vorbeşte, nici să citeşte, ci doar să cotcodăceşte când se iscăleşte, dar se laudă peste tot c-are la curcani un cont când le vinde câte-un pont! Cât de tare era fata, iaca s-a-nvârtit şi roata! Părăsită de amic şi bătută de-un bibic, pe care cică sărea (că-l iubea!), zicând „Io-s Poliţia!”, duduia ciripitoare care se ţinea de şale de războiu’ avea chef şi-a mers la curcanu’ şef s-o pună de-o răzbunare : „Vreau bibicu’ la răcoare!” Trafalet şi bidinea, cin’ s-a pus martor la ea?







