În ziaru’ lu’ Măzăriche ”este” multe… păsăriche!

Acest text este un pamflet. Orice asemănare cu personaje sau fapte reale este pur întâmplătoare.

Cică “Măzăriche” de Găeşti şi-a tras gazetă agramată

să leşine lumea toată.

Talentat, cu har de har,

publicist vizionar,

ne bagă în… incultură

şi, cu pumnul fix în gură,

rumegăm…maculatură!

Agramaţii au altoi,

foaia o plătim tot noi,

măzăriche şi-o lulea,

iaca ce „cetim” prin ea:

„Midineu şi Dimineu

au murit instantaneu

în braţe la miliţian

care stă şocat vreun an!

Lebede-n proţap, pardon,

împuşcate de… fason!

Unu’ prea mult a beut

în trei texte a-ncăput!

La Miliţie, la Spital

a fost pace, a fost bal,

o linişte nefirească…

cin’ să se cotonogească?

Dar deodată…hăi şi hăi!

Când tradiţie, când bătăi:

un bâltan a fost trosnit,

un mormon învineţit,

frunzuliţă-ngălbenită,

ce ştire nefericită!

Măzăriche-măzărea,

golea-i prost şi ce-o mai vrea?

Interviu-i de belea,

hai la Bucea şi-om vedea!

Pe lângă mâzgălitură

(pictată cu incultură),

SEPARAT,

am „găsitără-n” gazetă

un „vedet” şi o vedetă.

Scriitori cu ştate vechi,

dar cu doape în urechi

şi cu ochii strâns legaţi…

n-au fost deloc alarmaţi!

Că, deh, cine-a mai văzut,

cine-a cunoscut,

critic literar,

mare cărturar,

să se umilească,

să se căciulească?

Semnătura lui,

de sub scrisul lui,

într-o gazetuţă

agramaticuţă

de-a lui nenea Buţă!”