Gura Foii – file de istorie, oameni și locuri care au dat identitate comunei

Istoria unei localități nu se scrie doar în documente oficiale, ci și în poveștile transmise din generație în generație, în amintirile oamenilor și în urmele lăsate de cei care au construit, au învățat și au păstrat vie identitatea satului românesc. Comuna Gura Foii nu face excepție.

A treia parte a documentării dedicate comunei readuce în atenție momente importante din trecutul localității, de la formarea administrativă a comunei și dezvoltarea învățământului, până la apariția primelor instituții culturale.

Potrivit documentelor vremii, localitatea Gura Foii a devenit comună de sine stătătoare în anul 1908, prin desprinderea satului Gura Foii de comuna Bădulești, a satului Cătanele de vechea comună Găești și a satului Bumbuia de comuna Cobia.

Cu toate acestea, începuturile așezării sunt mult mai vechi. Din pisaniile vechii biserici din Bănești reiese că lăcașul ar fi fost ridicat înainte de anul 1690 de logofătul Iordache Furduiescu, semn că aceste locuri aveau deja o istorie bine conturată.

Zona era străbătută de vechiul „Drum al Basarabilor”, ruta care lega Târgoviștea – unde se afla Curtea Domnească – de Craiova și București. Drumul trecea prin Lucieni, Cobia și întreg perimetrul actualei comune Gura Foii, traversând apoi apa Potopului, în apropierea Băduleștiului, spre actualul drum național.

Școala ridicată prin efortul întregii comunități

Istoria învățământului local este strâns legată de numele învățătorului Grigore Vișinescu. Până în anul 1925, școala a funcționat în casa acestuia, neexistând un local propriu.
Activitatea școlii a fost întreruptă în timpul Primului Război Mondial, când Grigore Vișinescu a plecat pe front. În acea perioadă, de educația copiilor s-au ocupat pensionarul Costel Popescu și preotul Pavel Popescu.

Cu câțiva ani înainte, moșierul Constantin Chiru donase un teren de 0,50 hectare pentru construcția școlii, însă acesta era considerat prea departe de centrul administrativ. În urma unui schimb de teren realizat la inițiativa primarului Dumitru Voicu, școala a primit un loc în centrul satului, unde, în anul 1922, a fost pusă piatra de temelie a noului local.

Comitetul de construcție dispunea atunci de:
8 butoaie de ciment,
50.000 de cărămizi,
100 de arbori proveniți din pădurea Râncăcioava,
precum și fonduri în valoare de 20.000 lei.

Sprijinul financiar a venit atât din partea autorităților, cât și din partea locuitorilor. Comitetul Școlar Județean a contribuit cu 40.000 lei, comuna cu 32.440 lei, iar oamenii satului au oferit bani, muncă voluntară și transporturi gratuite. De asemenea, Casa Școalelor a acordat un împrumut de 25.000 lei.

În luna iulie 1925 a avut loc inaugurarea oficială a școlii, eveniment la care au participat ministrul Instrucției Publice, dr. C. Angelescu, secretarul general al ministerului și întreaga comunitate. Directorul școlii, învățătorul Grigore Vișinescu, a deschis seria discursurilor, iar ministrul a mulțumit celor care au făcut posibilă ridicarea „frumosului local”.

Primele biblioteci și începuturile vieții culturale

Tot în anul 1925, Cercul Studențesc Dâmbovițean a decis înființarea unor biblioteci populare în cele mai reprezentative comune ale județului. Printre acestea s-a aflat și Gura Foii.
Biblioteca a fost amenajată în incinta școlii și inaugurată la 1 mai, având inițial aproape 300 de volume. Scopul ei era acela de a cultiva în rândul sătenilor dragostea pentru lectură și pentru cultură.

Mai târziu, în anul 1937, trei tineri studenți originari din comună — Mihail Bădulescu, student la Drept, George Vișinescu, student la Teologie și Virgil Popescu, student la Litere — au pus bazele primului Cămin Cultural, denumit sugestiv „Lumina Satului”. Tot atunci au obținut și primele volume pentru biblioteca așezământului cultural.

Picturi inspirate din istoria locală

Documentarea este completată de lucrările artistului Cătălin Velcescu, care a realizat picturi reprezentând:
Conacul Chiru,
Biserica de lemn din Bumbuia, monument istoric,
și Biserica din Gura Foii.

Acuarelele surprind frumusețea discretă a satului românesc și păstrează, prin culoare și sensibilitate, imaginea unor locuri încărcate de memorie.
Bibliografie: documente de monografie și scrisori semnate de Elvira Trandafirescu, Mihai Bădulescu și Ion Popescu.

Bibliotecar responsabil,
Mariana Lixandroiu