ÎNTRE SĂLCIOARA ȘI MÂNĂSTIOARA, MAȘINILE INTRĂ… ȘI IES PE TARGĂ

(sau, după preferințe:)
– Sălcioara–Mânăstioara: drumul care te face să-ți suni mecanicul înainte să pleci
– Dacă ajungi întreg între Sălcioara și Mânăstioara, ești pregătit pentru Dakar
– Drumul Sălcioara–Mânăstioara: aici Google Maps spune „Succes!”
– Sălcioara–Mânăstioara: traseu recomandat doar mașinilor care nu mai au nimic de pierdut
– Breaking news: drumul Sălcioara–Mânăstioara a fost declarat zonă de aventură

Cei care vor să trăiască o experiență autentică de început de secol XX sunt invitați să parcurgă drumul dintre Sălcioara, comuna Mătăsaru, și Mânăstioara, drum aflat, cel puțin teoretic, în administrarea comunei Uliești.
Aici nu vorbim despre gropi. Nu. Vorbim despre cratere, șleauri, noroi cu personalitate și un relief care te face să te întrebi dacă nu cumva ai greșit județul și ai ajuns pe un drum de exploatare forestieră abandonat. După ploaie, traseul devine un parc tematic: „Aventură extremă – supraviețuiește dacă poți”.
Mașinile sunt puse la încercare, nervii la fel, iar orice șofer care reușește să ajungă întreg la destinație merită o diplomă onorifică și, eventual, o reparație gratuită la suspensii. Ambulanțele? Doar cu aviz de arheolog și rugăciuni suplimentare.
Deși drumul deservește două comunități, el pare să nu deservească nicio administrație. Responsabilitatea există pe hârtie, dar pe teren domnește libertatea absolută: fiecare groapă face ce vrea, fiecare ploaie mai adaugă un capitol la epopeea noroiului.
În concluzie, dacă autoritățile nu pot repara drumul, poate ar fi util măcar să-l declare obiectiv istoric. Ar fi sincer. Și ar explica de ce, în 2026, între Sălcioara și Mânăstioara, timpul s-a oprit pe la 1907.