Mariana Ionescu
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, s-a trezit brusc să „reformeze” Romsilva, plângând pe Facebook și prin studiourile TV de pierderile statului. Un adevărat erou al corectitudinii, care vrea să taie în carne vie.
Dar stați puțin. Același Mircea Fechet, care pozează acum în salvatorul bugetului de stat, și-a finanțat campania electorală cu 660.000 de lei, bani împrumutați de la persoane fizice, iar apoi returnați prin decontările făcute de stat partidelor. Cu alte cuvinte, nu-l doare inima când e vorba de banii statului când îi folosește pentru propriile interese, dar brusc descoperă că Romsilva trebuie „curățată”.
Mai mult, Fechet a fost prins neștiind nici măcar cine sunt membrii Consiliului de Administrație al Romsilva, în timp ce pe Facebook face pe „marele strateg”, cerând demisii peste demisii. Dacă era haos așa mare, de ce nu a schimbat pe toată lumea din prima zi? Simplu: pentru că trebuie să fie haos controlat.
Între timp, Asociația Forestierilor din România (ASFOR), care nu reprezintă întreaga industrie forestieră, dar s-a poziționat ca lider de necontestat, a transmis în ianuarie un document oficial către Ministerul Mediului, propunând măsuri care, „coincidență”, pregătesc terenul pentru privatizarea totală a industriei lemnului.
Reforma Fechet – spectacol pentru presă, afacere pentru privați?
De ani buni, ASFOR a pus mâna pe piața atestărilor operatorilor economici, fiind singura entitate care decide cine poate și cine nu poate tăia păduri în România. Un monopol total, girat de lege și de miniștrii care s-au perindat la Mediu.
Între timp, prin modificări succesive ale Codului Silvic, statul a fost obligat să:
-Separe activitățile Romsilva, astfel încât regia să nu mai poată exploata păduri direct.
-Vândă lemnul exclusiv ca material fasonat, ceea ce înseamnă că firmele private decid prețurile și profită din plin.
-Crească externalizarea către operatorii privați, plătindu-le sute de milioane de lei.
Fechet nu spune asta, dar din 2020 până în 2024, peste 646 de milioane de lei (aproximativ 130 de milioane de euro) s-au dus către firme private atestate de ASFOR, printr-un mecanism în care statul este forțat să plătească pentru exploatarea propriei păduri, în loc să facă acest lucru direct.
ASFOR și „reforma” pe care nimeni nu o cerea
În ianuarie 2025, ASFOR a trimis Ministerului Mediului un document în care propune măsuri care, „întâmplător”, avantajează exact membrii săi. Printre ele:
25% din construcțiile publice să fie din lemn românesc. Sună frumos, dar cine va furniza lemnul? Fix firmele din ASFOR, care deja controlează piața.
Program „Rabla” pentru TAF-uri, în care statul finanțează modernizarea utilajelor private, dar Romsilva moare încet și sigur.
Subvenții pentru exploatarea ecologică a pădurilor. Adică bani publici pentru operatori privați, sub pretextul „exploatării sustenabile”.
Peste toate, ASFOR insistă pe separarea activităților Romsilva, care ar duce la transformarea acesteia într-un simplu gestionar, fără putere economică reală. Astfel, deciziile și profiturile ar rămâne exclusiv la firmele private, iar statul va deveni un simplu spectator la vânzarea propriei resurse naționale.
Concluzie: Cui îi servește „reforma” Fechet?
Nu românilor, asta e sigur. Dacă această schemă merge mai departe, în câțiva ani:
România nu va mai avea niciun control asupra industriei forestiere.
Pădurile vor fi exploatate exclusiv de firme private, care vor dicta prețurile.
Prețul lemnului pentru populație va exploda, pentru că statul nu va mai putea interveni.
Banii publici vor finanța modernizarea industriei private, dar Romsilva va fi lăsată fără resurse.
În timp ce Fechet se agită pe Facebook, sub ochii noștri se derulează cel mai mare jaf al pădurilor României. Nu este vorba de reformă, ci de predarea totală a acestei resurse către interese private, sub paravanul „transparenței” și „eficienței”.
Dacă Fechet ar fi vrut cu adevărat să salveze Romsilva, ar fi anulat monopolul ASFOR, ar fi eliminat legislația care obligă regia să externalizeze activități și ar fi permis statului să își exploateze resursele într-un mod eficient și sustenabil.
Dar, așa cum stau lucrurile acum, asistăm la un spectacol prost jucat, în care noi suntem publicul, iar pădurile – prada.
