PROIECT EXCEPȚIONAL LA LICEUL ”IORDACHE GOLESCU” DIN GĂEȘTI! Uite ce au descoperit două profesoare de istorie și elevii lor despre ritualurile magice din zona noastră!

Profesoarele de istorie Stan Georgeta și Busuioc Mihaela, sprijinite de conducerea Liceului Tehnologic ,,Iordache Golescu”, s-au implicat, alături de elevi ai acestui liceu, în cea de a treia ediție a proiectului-concurs „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, inițiat de Societatea de Științe Istorice din România. Prin participarea la acest proiect, tinerii se apropie și mai mult de frumusețea locului în care s-au născut sau își desfășoară activitatea, făcându-i cunoscută istoria.

La această ediție, cele două profesoare și elevii lor au avut în vedere obiceiuri și sărbători din zonă și anume: „Călușul – obicei unic în Dâmbovița” și ”Sărbători uitate – spălatul pe picioare de Rusalii”.

Atestat încă din vremea preromană, ceremonialul Căluşului are drept scop vindecarea bolilor provocate de Iele, alungarea blestemelor, fertilizarea holdelor de grâu şi a animalelor, aducând belşugul. Căluşarii mai vindecau şi aşa-numita boală a fetelor nejucate, grăbeau căsătoria lor şi vindecau femeile sterile.
Prima menține a Călușului o găsim în ,,Descrierea Moldovei’’, aparținând lui Dimitrie Cantemir : ,,În afară de aceste jocuri, ce se joacă pe la sărbători, mai sunt și alte jocuri aproape de eres, alcătuite cu număr fără soţ ca 7, 9, 11. Jucătorii se numesc „Căluşari” și se adună o dată pe an, se îmbracă în haine femeiești și pun pe cap cunună de pelin împletită și împodobită cu alte flori, vorbesc cu glas femeiesc și ca să nu se cunoască, își învelesc fața cu pânză albă. Toţi au poartă în mâini spadă goală, cu care ar tăia pe oricine ar cuteza să le des­copere fața. Puterea aceasta le-au dat-o lor o datină veche, așa încât nimeni nu-i poate trage la judecată când fac vreo ucidere în acest fel’’^.

Aria de răspândire a Călușului în Dâmbovița se află în sudul județului în zona de șes. Obiceiul s – a  păstrat în satele Jugureni și Croitori (comuna Uliești), Zidurile, Brâncoveanu, Crovu (comuna Odobești), Satul Nou, Obislavu, Vadu Stanchii, Ungureni (comuna Corbii Mari), comuna Răscăeți, comuna Vișina, Glogoveanu, Fierbinți (comuna Șelaru), comuna Petrești.

În  comuna Petreşti, o bogată şi frumoasă zonă folclorică a Munteniei, poate locul de frunte îl deţine ansamblul folcloric ,,Cununa din Petreşti’’, un ansamblu înfiinţat în anul 1975 în cadrul Căminului Cultural Petreşti, condus la aceea vreme de doamna Leu Niculina şi având ca prim coregraf pe doamna Tita Sever, membră a ansamblului bucureştean ,,Doina Armatei’’. Numele ansamblului provine de la o sărbătoare tradiţională românească, ,,Cununa grâului’’ ce are loc în perioada de vară, după secerişul grâului. Cununa de spice este simbolul belşugului, al roadelor bogate ale anului.  Pasiunea pentru cântec şi dans popular a cuprins întreaga localitate, luând astfel fiinţă ansamblul folcloric ,,Cununiţa’’ al celor mai mici dansatori, copii, elevi, viitori dansatori ai ansamblului mare, ansamblu ale cărui prestaţii s-au bucurat de un real succes pe scenele ţării şi în străinătate. A participat la numeroase festivaluri în Polonia, Franţa, Italia, Portugalia, iar în ţară obţine numeroase premii şi titlul de laureat al Festivalului Naţional ,,Cântarea României’’

Călușarii sunt o ceată de dansatori formată numai din bărbați, care în timpul Rusaliilor cutreieră satele, sub conducerea unui vătaf, jucând și săltând în ogrăzile oamenilor. Călușarii și – au luat numele de la un cal, imitând în dansul lor, mersul, pasul, tropăitul acestuia. Se știe calul este simbol al fecundității, virilității și al sănătății. Personajele principale sunt de obicei Vătaful și Mutul. Primul are rolul de a îndruma,conduce și coordona ceata de călușari. Mutul este un personaj comic, mascat sau vopsit pe față, un bufon popular. Este lipsit de voce, având rol de pantomimă, prin jurământul făcut acesta nu are voie să vorbească în cest interval de timp.

Stegarul are în grijă steagul, importantă efigie a Căluşului care trebuia să rămână vertical, în picioare, de la ridicarea lui până la spargerea Căluşului. Căderea  steagului în săptămâna Căluşului era considerată semn rău şi se putea repara numai prin dezmembrarea cetei, confecționarea unui alt steag şi repetarea legământului de credință. Stegarul trebuie să fie un om voinic pentru a căra şi păzi steagul.

În 2008, dansul ritual al Căluşului a fost inclus pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO. Fiind un dans tradițional românesc, jucat după ritmuri și ritualuri specifice, acest moment artistic deosebit va reuși să încânte cu siguranță pe toți participanții. Nu există persoană care să nu se lase purtată de frenezia și spiritul antrenant al acestui tip de joc tradițional românesc. Dansul călușarilor este un spectacol în sine. Întregul joc este organizat după o ierarhie și un ritual magic, ce vor înveseli atmosfera și vor alunga toate spiritele rele. Cu siguranță participanții la nuntă sau petrecere se vor simți eliberați și încărcați cu energie pozitivă.

Sărbătoarea Spălatului pe picioare datează din vremuri străvechi, specific județelor din sudul României care, în prezent, se practică din ce în ce mai rar și care are o semnificație purificatoare. Se zice că ar semnifica spălarea pe picioare realizată de Iisus Hristos a ucenicilor lui. În cea mai mare parte, ritualul se aseamănă foarte mult în diferitele localități din regiunea Munteniei. De regulă, cele mai în vârstă femei ale comunității realizează acest eveniment, care se organizează lunea, în cea de-a doua zi a sărbătorii Rusaliilor (Moșii de vară). Acestea pregătesc un vas cu apă încălzită (o albie din lemn) și o bucată de săpun de casă cu ajutorul cărora vor spăla picioarele vecinilor și oamenilor din localitate. După ce picioarele sunt spălate oamenii vor fi unși cu untură de porc pe tălpi și apoi vor călca direct pe frunze de nuc și vor spune bogdaproste, realizându-se astfel o pomană. Primii care sunt spălați pe picioare sunt copiii, apoi oamenii în vârstă și tinerii. La final, toți cei care au fost spălați pe picioare sunt invitați la masă unde se servește păsat, o fiertură din lapte la care se adaugă o spărtură grosieră de boabe de porumb. Păsatul se servește în farfurii noi, alături de o cană de lapte fiert care vor fi luate acasă de către cei care au participat la eveniment. În prezent, încă se mai păstrează acest obicei în localitățile din sudul județului Dâmbovița, precum satele Broșteni, Vișina sau Răscăeți. De exemplu, în satul Vișina preoții din localitate au organizat în ultimii ani cu ajutorul femeilor bătrâne din localitate, alături de cele mai tinere și de copii, sărbătoarea spălatului pe picioare cu scopul de a transmite generațiilor viitoare ritualul străvechi, pentru a nu fi uitat.

Importanța acestor sărbători este dată de faptul că ele reprezintă legătura noastră și a generațiilor viitoare cu trecutul, cu istoria și cu tot ceea ce ne definește ca locuitori ai acestor regiuni și ne individualizează din punct de vedere cultural.

La prima ediție a Concursului Național ”Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, organizat în 2021 de Societatea de Științe Istorice din România, în parteneriat cu Facultatea de Istorie – Universitatea din București, Institutul Național al Patrimoniului și revistele Magazin Istoric și Historia, echipa Liceului Tehnologic „Iordache Golescu”, formată din elevii Diana Ana Maria Andrei, Marius Andrei Grigore, Naomi Alexandra Gheorghe, Beatrice Adriana Gheorghiu, coordonați de profesoarele Georgeta Stan și Mihaela Busuioc, au obținut premiul I cu lucrarea ”ÎNFRUNTÂND VEACURILE – Așezări și monumente istorice”.

La cea de-a doua ediție a reputatului concurs, aceeași echipă a Liceului ”Iordache Golescu” s-a clasat pe locul al III-lea, cu lucrarea ”AȘEZĂRI DE IERI ȘI AZI – Monografia satului Gherghești. Monografia Școlii Gherghești”.