
In luna iubirii și la începutul reînvierii naturii, am învățat despre dragostea descrisă in cartea de căpătâi a credinței, am continuat sa învățam despre semnele cusute de bunicile noastre la lumina parca fermecată a lămpilor de odinioară și sa confecționăm flori nemuritoare pentru bratele trudite ale mamelor noastre.Fie ca suntem mici sau mari, niciodata nu poate fi prea devreme sau prea tarziu pentru a afla ca: “Dragostea toate le răbda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată. (I Corinteni 13, 4-8)”






