
În România anului 2017, rău că faci, rău că nu faci! Dacă un primar pune mâna, cu resursele limitate pe care le are, şi asfaltează un drum de pământ care semăna mai degrabă a piscină pe timp ploios, este atacat din toate părţile de site-uri obscure cu pretenţii de presă. Nu am vrea să le facem reclamă, pentru că ştim că au doar câţiva cititori şi, prin urmare, nu o să le dăm numele. Nu o să-i pomenim nici pe „jurnaliştii” care s-au ocupat de subiect, într-un limbaj ştiinţifico-fantastic, cu accente de delir şi care, cu siguranţă, ar putea face obiectul unei investigaţii a profesioniştilor. Vom spune doar că DC 108 din satul Catanele, comuna Gura Foii a fost, în sfârşit, reabilitat. Şi nu nivelat cu buldozerul sau umplut cu nisip, ci asfaltat. Acest drum de coşmar făcea obiectul unei ştiri publicate de Cronica de Găeşti exact acum doi ani, în aprilie 2015. Spuneam, la acea vreme, că rar îţi este dat, chiar şi în urma unei lungi cariere jurnalistice, să vezi un astfel de drum. Nu doar că era de pământ şi plin de gropi, dar ajunsese o adevărată mlaştină.
Aleşii de atunci, Marian Iosif şi consilierii săi traseişti, nu-l considerau o prioritate, spre disperarea localnicilor. Din cauza ploii, DC 108 ajunsese atât de rău, încât nici cu cizme nu putea fi traversat. Curgeau mesajele către noi din partea oamenilor disperaţi că ajung la muncă cu nămolul până la gât sau că-şi trimit copiii la şcoală uzi la picioare şi murdari.
În anul de graţie 2017, cum spuneam, primarul proaspăt ales al comunei Gura Foii, Radu Georgescu, îşi organizează bugetul infim de aşa natură încât să reabiliteze drumul groazei. Trebuie spus şi întărit faptul că această comună, Gura Foii, este una foarte mică şi cu buget la limita supravieţuirii. Cu toate acestea, echipa nouă nu stă pe gânduri şi împarte banii de aşa natură încât să facă şi ceva pentru oameni. Poate nu perfect, dar măcar să înceapă de undeva, într-o comunitate unde au urlat „curcile” a pagubă până acum un an. Şi, astfel, DC 108 prinde contur. Asfaltul este turnat pe o lăţime de 4 metri, este de calitate şi le permite oamenilor din Catanele să trăiască în condiţii decente. Investiţia le-a picat însă greu la stomac unor neaveniţi, mai mult ca sigur tăietori de frunză la câini. Şi aceşti neaveniţi s-au dus repede la o curcă de la un site obscur, să-i dea cu delirul şi cu râsul, cum că drumul e prost. Adică, aşa cum spuneam, rău că se face, rău că nu se face.
Oamenii din Catanele, care în 2015 se plângeau la noi şi erau disperaţi, sunt acum mulţumiţi. Nu mai au casele pline de praf, nu mai au maşinile deschiolate, iar copiii le merg la şcoală curaţi. Parcă toate acestea ar fi numai bune de râsul curcilor, fâţe cu angoase, nu-i aşa?






