Compania de Apă le arată pisica găeştenilor! DEBRANŞĂRILE CREEAZĂ O NOUĂ ISTERIE!

Scandalul debranşărilor de la apă şi-a consumat, astăzi, 27 mai, un nou episod. Zeci de găeşteni buni platnici ai facturilor de utilităţi s-au răsculat împotriva Companiei de Apă, după ce instituţia a încercat să ia contoarele de la scară. Potrivit directorului Emil Coaţă, datoria găeştenilor la apă se ridică la aproximativ 4 miliarde lei vechi, bani care sunt foarte greu recuperabili. Ar fi trebuit debranşate 29 de scări de bloc, însă au reuşit să ia doar două contoare, din cauza revoltei oamenilor. „Data viitoare o să mergem cu poliţia. Sunt persoane, unele chiar cu putere financiară, care au datorii de câte 100 milioane lei vechi. Noi nu avem contracte cu consumatorii, ci direct cu asociaţiile. Este vina lor că, după 90 de zile, nu iau măsuri împotriva celor care au acumulat 200 de lei datorii şi că nu merg în instanţă. Aşa se ajunge la sume foarte mari. Nu au ajuns în două luni la 100 de milioane! Pot fi numai două persoane pe o scară cu datorii. Dacă nu au contoare individuale, îi debranşăm pe toţi. Nu au nici angajamente de plată şi, dacă au, nu le respectă. Compania de Apă Târgovişte dă tot felul de soluţii până la debranşare, dar asociaţiile nu le respectă”, acuză Emil Coaţă. Vârtejul datoriilor unor găeşteni este atât de mare, încât sunt foarte puţine soluţii de ieşire din el. Am aflat că, în timp ce Compania de Apă aplică penalităţi de 0,05% pe zi de întârziere, asociaţiile de proprietari pun penalităţi de cel puţin cinci ori mai mari, întrucât şi ele, la rândul lor, sunt penalizate înzecit de către Fisc, pentru întârzierea plăţii contribuţiilor sociale ale angajaţilor. Nu ştim câţi angajaţi au asociaţiile şi cât de mari sunt restanţele lor la Fisc, dar cert este că – cel puţin în acest caz al datoriilor istorice la apă – nu-şi fac treaba cu responsabilitate.  Din acest cerc vicios are de pierdut numai cetăţeanul onest, care îşi rupe de la gură pentru a nu rămâne cu debite. El trebuie să suporte, în solidar cu cei care nu pot sau nu vor să plătească, coşmarul lipsei apei de la robinet. Nu este normal să nu se ia niciun fel de măsură împotriva celor care exagerează cu datoriile. Numai chiriaşii Primăriei Găeşti au ajuns la sute de milioane de lei debite la utilităţi, mai mult decât valoarea apartamentelor în care stau. Dreptatea este la mijloc. Pe de o parte, Compania de Apă trebuie să-şi încaseze facturile, întrucât a accesat şi proiecte cu fonduri europene care nu-i permit să fie în gaură financiară. Pe de altă parte, nu putem să nu remarcăm sufletul de mamă al asociaţiilor de proprietari, care, de mila rău-platnicilor, îi afectează pe toţi locatarii. Înţelegem că oamenii nu au bani, că trăim vremuri grele, dar ţigările, alcoolul, televiziunea prin cablu, internetul şi telefoanele mobile parcă nu lipsesc din niciun „bordei”. Se pare că anumite personaje care lucrează la asociaţiile de proprietari sunt mai interesate de atragerea capitalului politic, decât de soarta celor care le plătesc salariile. De aceea, probabil că şi asociaţiile de proprietari găeştene trebuie să apeleze la măsuri dure, aşa cum se întâmplă în multe oraşe: acţionarea în instanţă a rău-platnicilor şi evacuarea lor din apartamente, pentru recuperarea datoriilor acumulate în ani! Civilizaţia presupune, printre altele, şi respectul faţă de cel de lângă tine. Unii dintre cei care locuiesc la bloc, care aşteaptă probabil mila divină, ar trebui să înţeleagă că ulciorul nu poate merge de prea multe ori la apă. În ceea ce ne priveşte, continuăm să să credem că încheierea de contracte directe între Compania de Apă şi consumatori, cu condiţia contorizării individuale, rămâne cea mai bună soluţie. Aşa cum gazele, curentul electric, cablul etc sunt plătite în baza contractelor individuale, aşa ar trebui să fie şi apa. Gogoriţa contoarului de la scară este, mai mult ca sigur, o şmecherie care permite Companiei de Apă să pună toate pierderile din reţele în cârca amărâţilor. Ei se spală pe mâini cu asociaţiile de proprietari, nu au treabă cu instanţa şi nu au făcut niciun fel de investiţie care să reducă facturile foarte mari.