GĂEŞTIUL DE IERI ŞI GĂEŞTIUL DE MÂINE!

Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498, de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care “întărește ocina Găeștiului mânăstirii Râncaciovului”. De menționat că despre mănăstirea Râncaciov, aflată în județul Argeș, comuna Călinești, nu se știe nici cine a zidit-o și nici în ce an.  După 67 de ani (mai precis la 4 ianuarie 1565), se dă din București un alt document de către Petru Voevod “domn a toată țara Ungro-Vlahiei, fiul lui Mircea Voevod”, prin care parte de nord a orașului-care pana nu demult se chema Rădulești, si se întindea de la Răstoaca până la râul Făget – se da ocina lui Stoica cu frații săi Ciolan si Dumitru si lui Radu cu frații săi Oprea si Stepan, cu fiii lor câți le va da Dumnezeu”.

În primul dintre aceste documente sunt pomenite doar două sate (cartiere): Vaideeasca si Straosti.

Din cauză că orașul s-a dezvoltat spontan, fără o intervenție din partea autorităților care sa reglementeze modul și locul de construcție  și in funcție de principalele ocupații ale locuitorilor lui (care erau agricultura, meșteșugurile legate de ea si comerțul), Găeștiul a avut, si pe alocuri se mai vede si azi, un aspect urbanistic necorespunzător. Era situat pe o întindere prea mare si doar centrul lui-situat pe șoseaua națională-și câteva străzi mai bine amenajate ii confereau un oarecare aspect urbanistic.

De altfel, și unii călători străini, care au vizitat țara noastră in secolul trecut caracterizează Gaeștiul ca “un popas cu căsuțe de lut, acoperite cu paie si având in ferești hârtie pusa in loc de geamuri. Fumul iese prin acoperiș si in jurul focului stau copiii, lângă părinții lor, aproape golași” (“Von Sturmen”).

Iată pe scurt, evoluția demografică a orașului Găești:

1859-  1380 locuitori

1899-  3320 locuitori

1930- 5330 locuitori (6540 după alte surse)

1956-  7179 locuitori

1973-  11763 locuitori

1976-  12.437 locuitori

2002- 15.585 locuitori

2011-13.317 locuitori

2016- 12.982 locuitori

Strategii care sfătuiau regii știau că cel mai de preț bun al unei țări este reprezentat de populație, dar iată că orașul Găești riscă să rămână fără populație. Problemă este cât se poate de reală, și se acutizează pe măsura ce trece timpul. Pe fondul unei migrații tot mai masive către occident, natalitatea este în cădere liberă, iar mortalitatea crește fulminant. De aici nu poate rezulta nimic bun, căci depopularea duce la o lipsă de muncitori pe piața muncii, iar unitățile industriale care necesită un număr mare de angajați se văd nevoite să întrerupă activitatea sau pur și simplu să dispună relocarea întregii structuri pe teritoriul altui județ, unde mâna de lucru se găsește mai ușor.

Piramida populației din urmă recensământului din 2011 ne arată următoarele lucruri:

• grosul populației este reprezentat de oameni cu vârsta între 30 și 64 de ani, fapt care indică o îmbătrânire a populației, iar pe viitor un raport defavorabil intre pensionari și salariați;
• efectivul de populație cu vârsta de până în 20 de ani este în scădere, lucru datorat scăderii natalității. Necesarul de populație pentru înlocuirea populației active nu se poate însă realiza, în următoarele decenii având probleme mari datorate forței de muncă.
• creșterea speranței de viață este îmbucurătoare, însă un efectiv mare de persoane cu vârsta de peste 60 de ani duce la o creștere a vârstei de pensionare și la probleme legate de susținerea sistemului de pensii pentru o populație îmbătrânită.
• sistemul educațional ar putea suferi modificări pe viitor datorate natalității în scădere, putând avea situația în care, una din școlile gimnaziale și unul din liceele din oraș ar putea dispărea.
• sistemul medical va fi de asemenea suprasolicitat de către persoane in vârstă, cu boli specifice vârstei a treia.
• deși situat la intersecția arterelor de comunicații București-Pitesti și Ploiești-Pitesti, orașul Găești ar putea avea de suferit în privința investitorilor, căci lipsa personalului este o problemă gravă, deocamdată neputând fi acoperită nici de locuitorii din comunele vecine.

Iată că Găeștiul de mâine va arăta diferit, extinderea teritorială stagnând in lipsa unei populații care sa necesite un spatiu mai mare de locuire, câteva unități industriale putând dispărea de pe raza orașului iar școlile să se împuțineze. Iar dacă nu mai avem populație dornică de spatii de locuit, vor scădea implicit prețurile terenurilor/apartamentelor și al chiriilor percepute la nivelul orașului.