România, țara agenților sub acoperire și a dosarelor penale

Până mai ieri, românii trăiau liniștiți, cu idei puține și fixe, mulți fiind convinși că cine vine și spune ceva pertinent la televizor e musai să aibă întotdeauna dreptate. Însuși cuvântul „manipulare” este renegat de societatea contemporană românească, de miile de  corporatiști convinși că sunt liberi să gândească și să primească informații pertinente, de la oameni acreditați. Chestia asta îmi amintea de străbunica mea, care vara, la 45 de grade Celsius, se uita la filme rusești și i se făcea frig, pentru că la televizor vedea cum ninge. Ba, uneori mai și încerca să mă convingă pe mine că ninge afară și, de fapt, eu nu-mi dau seama. Dar străbunica era bolnavă și asta știa toată lumea. Deși avea drept de vot, ca toată  lumea!

Iată, totuși, cum România are astăzi câteva milioane de astfel de străbunici, dispuse să creadă absolut orice văd și aud la televizor. Se numește manipulare a maselor, dar cine îndrăznește s-o arate cu degetul va fi acuzat imediat de paranoia! Teoria conspirației nu mai e la modă, iar cei care văd lucrurile așa cum sunt, vor fi imediat discreditați. De către cine? Probabil chiar de către alte câteva milioane de ofițeri sub acoperire, pentru că, la ultima verificare, cei mai mulți români lucrau în serviciile de informații sau aveau dosare penale. Cel mai mare angajator din România nu este, ca în restul Europei, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), ci sunt serviciile de informații. Cine nu se descurcă la servicii, se poate ocupa de niște delapidări de fonduri, trafic de influență și șpăgi, din poziții înalte în stat, așteptându-și dosarele penale. Cel puțin, așa reiese din ultima bombă de presă a jurnalistului onest și deontolog, Robert Turcescu, cel care ieri a produs un seism fără precedent în presa românească, dar și în societatea românească de astăzi, prin confesiunile despre apartenența lui la serviciile de informații.

Sacrificat sau nu – nici măcar n-ar conta de către cine și cu ce scop – Turcescu ne-a demonstrat că oamenii pe care noi i-am acreditat să ne spună adevărul pot fi, de fapt, orice! Și totuși, aș pune un pariu: nici măcar după demonstrația lui nu vor fi românii mai atenți la ceea ce li se inoculează fără drept de apel. Va fi un subiect de presă cu o durată medie, adică două-trei săptămâni, apoi toată lumea va uita. Memoria colectivă e extrem de scurtă! E toamnă iar, deci avem toți alte treburi: punem murături, facem zacuscă, ne ducem la shopping… apoi votăm. Cine era Turcescu? A făcut ceva? Probabil s-a întâmplat ceva, dar nu ne mai amintim… să vină să ne spună cineva, pentru că noi n-avem timp să gândim! Important e că putem să și votăm!

Diana Scarlat