În lumea asta prost făcută / un scrib nervos nu te ajută!

Și scriitorii-adevărați pot deveni poeți ratați dacă se coboară la nivelul luptei politice cu orice preț. Foamea de putere se naște luptând. Împotriva tuturor adversarilor politici, văzuți sau nevăzuți, știuți sau neștiuți, chiar și împotriva rațiunii și a evidenței. Așa cum, în marea luptă electorală din perioada interbelică existau oameni plătiți de partidele politice aflate la putere pentru a lua la bătaie alegătorii, dacă nu votau cu cine trebuie, avem astăzi manifestări de ură politică și intoleranță la orice nivel, în cea mai acerbă luptă pentru putere, care s-a extins, de la disputele firești între liderii partidelor politice până la înjurături aruncate pe stradă, între vecini.

Nu credeam că ne vom întoarce, în anul 2014 la situația care ne-a marcat existența imediat după evenimentele din decembrie 1989, când ura omului politic pentru om atinsese cote inimaginabile, când minerii băteau intelectuali în București, iar așa-zisa politică se făcea cu pumnul, nu cu rațiunea. Tot atunci, toată umea se bătea cu toată lumea. Se băteau rockeri cu cocalari, rapperi cu depeșari, punkeri cu hipioți, iar după ce terminau bătaia semiideologică legată de preferințele muzicale, se mai băteau o dată, pe teme politice. După ultima mineriadă am crezut că s-a terminat. Părea că ne-am „răcorit” și ne-am civilizat. Dar iată că astăzi s-a reinventat războiul tuturor împotriva tuturor, într-o Românie cu pretenții la Schengen care-a reinventat scribii politici, poeții de partid și atacul la persoană, chiar și atunci când nu există argumente, ci doar nevoia de a arunca în cineva cu noroi… metehne străvechi!

Situația incredibilă de astăzi transformă România într-o mare Poiană a lui Iocan, în care ziarele nu se citesc, ci se scriu la comandă, iar cei care nu au ce să scrie compun inepții dedicate partidului care finanțează. Chiar și așa, ar fi ideal să nu fie finanțați scribi politici din bani publici! Dar ce „doare” mai tare în atitudinea nervoasă și necontrolată a unor astfel de scribi este faptul că societatea românească, luată în ansamblu sau „la bucată”, conform împărțirii administrativ-teritoriale, s-a oprit din a mai construi ceva, pentru că unii sunt prea ocupați cu distrugerea adversarilor. Dacă ne-am opri cinci minute, să ne gândim, fiecare, la situația deastruoasă în care ne aflăm, la 25 de ani de la căderea oficială a comunismului, poate ne-am da seama că ar trebui să înlocuim îndârjirea politică aberantă cu încercarea de a construi ceva împreună, ca să nu ne trezim după alegerile din noiembrie că de fapt n-a câștigat nimeni. Pentru că cei care vor câștiga nu vor fi niciodată dispuși să împartă puterea nici cu scribii de partid, oricât de nervoși ar fi ei, nici cu cei care le-au fost potrivnici.

Diana Scarlat