Nu știu! N-am văzut! Nu cunosc!

Spectacolul arestărilor de zilele astea se extinde cu repeziciune, de parcă toate problemele României urmează să fie rezolvate până la toamnă, după ce au fost ignorate foarte mult timp. Cum zice o vorbă din popor, e bine și mai târziu decât niciodată! Dar cel puțin ciudată este reacția celor anchetați de DNA zilele astea. Nimeni nu știe, nu a auzit, n-a văzut, nu cunoaște nimic și pe nimeni, de parcă toți oamenii ăștia anchetați au fost izolați până acum în turnul lor de fildeș, unde corupția n-a ajuns, de fapt, niciodată. Asta ar vrea ei să credem. Și, în fond, de ce n-am crede?

Cât timp legislația din România prevede că declarațiile celor anchetați sunt mai importante decât dovezile clare, de ce n-am crede tot ce ni se spune? Sau de ce s-ar face diferențieri între dosarele unor oameni obișnuiți, condamnați doar pe baza unor declarații, fie ele și false, și-am lua în serios anchetele elaborate, în scopul dovedirii adevărului, în dosarele unor VIP-uri? Cât timp legislația românească permite abuzul în cazul oamenilor obișnuiți, de ce ne așteptăm la mai mult în cazul celor care au acces la Putere? Doar pentru că pe cei din a doua categorie îi cunoaște lumea, deci ar avea dreptul la un proces echitabil? Păi asta nu înseamnă că în România care se vrea stat de drept în anul 2014, unii sunt „mai egali decât alții” în fața legii?

Am auzit în ultimele zile strigăte disperate de genul „dosarul ăsta e o făcătură ordinară!” sau „cum e posibil să fiu acuzat, fără dovezi, fără probe directe?”. Sună foarte plauzibil ce spun vedetele anchetate astăzi în România pentru fapte de corupție, dar de ce nu ne întrebăm câți dintre cei 30.000 de deținuți din România (după ultimul „recensământ”) au încercat să zbiere aceleași lucruri, fără să-i audă nimeni? De ce n-ar fi practică unitară? Dacă n-a interesat pe nimeni până acum în ce fel se fac anchete în România și cum sunt condamnați oamenii obișnuiți, de ce ar avea regim preferențial VIP-urile? Dreptatea lor e mai dreptate decât a celorlalți? Sau nimeni nu s-a gândit niciodată că există și posibilitatea ca Justiția să funcționeze și altfel decât după principiile respectării drepturilor și libertăților cetățenești în statul de drept? Și exact cei care nu s-au gândit până acum, puteau să facă propuneri legislative care să apere aceste drepturi, dar n-au făcut-o niciodată, pentru că pur și simplu n-au avut niciun interes personal. Azi, tot ei beneficiază de rezultatul inacțiunii, al indiferenței și al lipsei totale de implicare.

Dar, să revenim: de ce n-am crede pe cuvânt pe cineva care declară că nu știe, n-a văzut, n-a auzit, n-a dat, n-a primit și nu cunoaște? Dacă opinia publică poate fi convinsă că așa este, cu ajutorul mass-media, există și posibilitatea ca ceea ce spun oamenii ăștia să se considere a fi purul adevăr, fiind ceva acceptat în unanimitate. De ce nu? Manipularea maselor e atât de veche și atât de eficientă, încât orice adevăr poate deveni minciună, cum orice minciună poate deveni adevăr. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.

Ultima „bombă” în materie de manipulare, vine de la un grup de cercetători care au adus o serie de dovezi pentru a demonstra că ne lipsesc din calendar nici mai mult, nici mai puțin decât 300 de ani! Cum a fost posibil? Cu ajutorul cronicarilor din Evul Mediu timpuriu. Mai exact, s-a constatat că evenimentele petrecute în Europa între anii 600 și 900 ar putea fi inventate pur și simplu de cronicarii vremii, la comanda marilor puteri din acea perioadă, care aveau interesul să se apropie cât mai mult de anul 1000, pentru a băga panică în populație. Dacă se confirmă și teoria asta, nu ne mai putem aștepta la nimic bun, mai ales acum, când e mai ușor decât oricând să transformi adevărul în minciună și minciuna în adevăr cu o singură cameră video plasată la locul potrivit, în momentul potrivit…

Diana Scarlat