SĂ MORI DE RÂS! Iacobuţă mă ameninţă cu „lăcrămaţii” ca să-şi repereze onoarea! STIMABILE, EŞTI PE CĂI GREŞITE!

Iacobuţă încearcă să acrediteze ideea, inclusiv prin presa de hazna pe care o plăteşte, că l-aş fi reclamat la Agenţia Naţională de Integritate. De asemenea, victimizându-se, susţine peste tot că-mi va face plângeri peste plângeri, sperând în străfunduri că în acest mod va reuşi, în sfârşit, să mă intimideze şi să cedez unui război al nervilor pe care frăţicii îl pun în scenă de vreo doi ani încoace. Adevărul, pe care-l spun public, fără nicio teamă de nimeni şi de nimic, este că eu nu l-am reclamat NICIODATĂ pe acest individ la nicio autoritate a statului. Nu-mi stă în caracter să mă ocup de plângeri, aşa cum alţii au făcut de-o viaţă, ba au început chiar să se autodenunţe, poate de plictiseală. Tot ceea ce am avut de zis am spus în articolele şi dezvăluirile de presă, care pot fi cercetate din fir a păr de toate autorităţile statului român, pentru că au în spate documente, declaraţii şi adevăruri care ustură rău. Dacă l-aş fi reclamat la ANI pe „ilustrul” edil al oraşului, păi l-aş fi reclamat strict pe problema firmei ILFSTRAL cu peştişori, unde nevasta îi e acţionară (care nu apare, apropo, în cercetarea autorităţilor, dar nici prin declaraţii de avere sau interese) şi care a încasat, pe filiera cedării unor drepturi,  bănuţi frumoşi de la falimentara Primărie Hulubeşti. Dacă m-aş fi apucat de reclamaţii, aş fi cerut nişte verificări amănunţite în privinţa achiziţiei a 3,5 hectare in inima oraşului, de la Fitoterapia, pe 150 milioane lei vechi, în anul 2000. Sau aş fi cerut amănunte despre închirierea buldoexcavatorului, via finicul! Aş fi cerut lucruri grele, nu cai verzi pe pereţi, aşa cum au făcut, probabil, nişte cetăţeni ai oraşului prea puţin informaţi. Iacobuţă poate să se jelească pe umerii cui vrea, mai ales pe umeri demni de jale (n.red. păcat că n-a avut şi niscaiva imagini porno, pentru amuzamentul general!), că este reclamat de mine. Poate să depună „lăcrămaţii” pe unde pofteşte şi pe unde doreşte. Este dreptul lui, de cetăţean, la fel cum a fost tot dreptul lui să se facă de râs, acţionându-mă în instanţă şi plătind taxe de timbru ca să-şi „repereze” onoarea de „om de afaceri”.  Bănuiesc că activitatea lui restrânsă, bazată pe bătăturile unor amărâţi care sunt munciţi şi în zile legale libere şi care trebuie să planteze flori ştie el de unde, îi oferă timpul necesar să pună pe hârtie tot ceea ce visează noaptea şi să se ducă fuguţa ba pe la Poliţie, ba pe la Parchet. Nu mă uimeşte decât ura fără limite a acestui personaj, capabil să otrăvească în jurul lui tot ceea ce mişcă, convins fiind că e înconjurat (ca turcii, la Plevna) de duşmani. Îl anunţ că mă amuză teribil risipa lui de energie pe căi greşite şi chiar îl sfătuiesc să pună repede mâna pe pix şi să-i dea înainte cu reclamaţiile, pe unde consideră el de cuviinţă. Ba, să-mi intenteze încă un proces, şi încă unul, şi încă unul, până va pica lat de oboseală.