Răzbunări în stil mafiot, furturi pe bandă rulantă cu autori mereu necunoscuţi, fântâni în care se toarnă motorină, oameni care ştiu totul, dar care vorbesc numai în şoaptă! Acesta este Teleşti, un sat din apropierea Găeştiului, unde şef de post este un anume Nicolae Vânătoru, brav reprezentant al legii, îmbrăcat în uniformă şi plătit din banii statului. Acest Vânătoru ori nu poate, ori nu vrea să facă faţă fenomenului infracţional care a năpădit micuţa aşezare de la poale de pădure, unde legea e făcută de infractori lăsaţi să zburde şi fără frică de Dumnezeu.
O să vă relatăm, în rândurile de mai jos, o poveste absolut incredibilă, în care rolurile principale sunt jucate de un fost popă răspopit, un poliţist cu dosare la fişet şi nişte victime care nu mai au ce pierde şi au curaj să vorbească. Şi pentru a înţelege mai bine cum stau treburile în lumea lui Vânătoru, vom începe cu… sfârşitul!
Foc criminal la pavilionul de albine! AUTORUL, CUNOSCUT DE FIECARE BABĂ DIN SAT, NU ŞI DE POLIŢIE!
Pe 7 aprilie, peste 2 milioane de albine au ars, în urma unui incendiu pus de o mână criminală la pavilionul familiei Chiriţă, din Teleşti. Nenorocirea putea să se lase şi cu o înmormântare, având în vedere că, de cele mai multe ori, un membru al familiei dormea acolo. Acest necaz mare al oamenilor era aşteptat, de la o zi la alta, de către întreaga suflare a satului, care ştia cine are de împărţit cu Chiriţă şi, mai ales, cum se va răzbuna. „Vecinii mei m-au rugat să duc de acasă pavilionul de albine, pentru că le era teamă să nu ne dea foc şi să nu le afecteze şi locuinţele lor, care sunt foarte apropiate de a noastră. De nenumărate ori, i-am spus poliţistului Vânătoru că suntem ameninţaţi. „Hai s-o vedem şi p-asta”, zicea el. Nu m-am gândit că se va ajunge atât de departe. Am vrut să depun şi plângere scrisă, însă oamenii care ne atenţionau că urmează să ni se dea foc ne-au spus că nu vor recunoaşte în faţa poliţiei, pentru că nu vor să aibă şi ei aceeaşi soartă”, ne-a declarat Gabriela Chiriţă, victima. „Nu mă doare sufletul că am pierdut peste 600 de milioane. Mă doare sufletul că au pierit în foc peste 2,7 milioane de suflete. Cu aceste albine mi-am crescut cei 6 copii şi vroiam să-i dau un viitor fiului meu cel mic, să-l învăţ o meserie cinstită”, ne-a mai spus, plângând, proprietara.
O femeie prinde presupusul hoţ, iar poliţia face… cercetări şi expertize!
Iată cum s-a ajuns aici. În 2011, familiei Chiriţă i s-au furat 20 de stupi şi a depus plângere la postul de poliţie local, înregistrată cu numărul 736493/27.10.2011, iar la Parchetul Găeşti – înregistrată sub numărul 8986/2011. Fireşte, nu s-a întâmplat nimic în acest caz. În noiembrie 2013, s-au mai furat 12 familii de albine, pe alese, spărgându-se pavilionul şi făcându-se stricăciuni mari.La scurt timp, oamenii şi-au mutat pavilionul în curtea unei ferme, cu acordul proprietarului. Sătenii le-au spus că Şerban Constantin, fost popă răspopit, a trecut cu nişte stupi către tatăl său, la Scheiu şi că, cel mai probabil, sunt ai lor. „În noiembrie – decembrie, nimeni nu mută şi nu cumpără stupi, pentru că este boală şi moarte sigură. Atunci, am alertat autorităţile şi am mers împreună acolo. Eu mi-am luat de acasă ramele însemnate într-un anumit fel din anii 2011 – 2013. Am ajuns la Scheiu, am deschis stupul şi erau ramele mele. Până şi poliţistul a rămas surprins, văzând probele. Tatăl lui Şerban Constantin mi-a zis: „Dacă este hoţ, să se ducă la puşcărie”. Între timp, mama lui vorbea cu el la telefon şi am rugat-o să mă lase şi pe mine să vorbesc cu el. I-am zis: „Costele, cu cine ai fost, că nu e treabă de un singur om?! Stupii mei sunt la tine!”. Mi-a răspuns: „Vă dau ce mai am acasă, dar nu vă spun cu cine am fost”. În dreptul curţii lui Costel, l-am rugat pe poliţist să oprească, să-mi iau ramele. Pe treptele casei lui, erau peste 50 de rame goale”. Fiind acasă la Şerban Constantin, fiica Gabrielei Chiriţă a recunoscut alţi trei stupi – culmea! – din cei furaţi în 2011, dar şeful de post, prezent fiind, nu a vrut să ia în consideraţie şi această probă în dosarul vechi. Au mers cu toţii la poliţie, pentru declaraţii. Gabriela Chiriţă l-a întrebat pe Şerban, de faţă cu oamenii legii: „Unde-mi sunt cutiile furate în cursul lunii noiembrie 2013?” „Sunt la mine în pod”, i-a răspuns. „A mers la faţa locului ajutorul şefului de post, le-a dat jos din pod şi le-am luat acasă, pentru că el mutase albinele din stupii mei şi i-a dus la tatăl lui, la Scheiu”. Peste iarnă, familia Chiriţă a fost nevoită să-şi lase stupii în custodie, la tatăl presupusului hoţ. Rămâne de văzut de ce poliţişti nu au ridicat imediat stupii, chiar cu riscul îmbolnăvirii albinelor, pentru că aşa scrie la lege.
Din acuzatori… acuzaţi! Cum a ajuns „pisica moartă” în ograda unui copil!
După ce ramele şi stupii s-au găsit acasă la Şerban Nicolae şi la Şerban Constantin şi după ce le-a înapoiat, acesta din urmă le-a declarat poliţiştilor că le-ar fi cumpărat de la fiul păgubiţilor, un copil de nici 18 ani. „Furtul s-a produs noaptea, iar băiatul meu nu a lipsit niciodată noaptea de acasă. Dacă el i-ar fi vândut, de ce i-ar fi schimbat din cutii, de ce i-ar fi dus la Scheiu şi cutiile, în pod? Dacă băiatul meu ar fi furat, ar fi luat ce ar fi nimerit, nu pe alese. A fost mână de hoţ. Fiul meu nu ştie să desfacă rame. La Secţia dePoliţie Valea Mare, când Şerban Constantin a fost pus faţă în faţă cu băiatul meu, a bătut în retragere, ne-a zis că ne dă stupii şi să ne împăcăm”, ne-a mai declarat femeia.
Recuperarea stupilor, o adevărată aventură încheiată cu… foc!
„În martie 2014, am anunţat Poliţia Teleşti că vreau să-mi iau stupii rămaşi în custodie la Scheiu. Şeful de post Vânătoru mi-a zis iniţial că e de acord, apoi s-a răzgândit, pe motiv că un avocat al lui Şerban Constantin i-a pus în vedere să nu mi-i dea. Am aşteptat 10 zile, am sunat din nou şi mi-a zis că dosarul e pe rol, la Parchet. Am fost la Parchetul Găeşti, iar acolo mi s-a spus că nu există niciun dosar şi m-au trimis înaspoi la Poliţia Teleşti. M-am dus la Secţia de Poliţie Valea Mare, la dl Blidărescu, i-am explicat că sunt plimbată pe drumuri, iar dânsul l-a chemat pe Şerban Constantin şi i-a zis de faţă cu mine: „Dă-i doamnei stupii înapoi!”. Mi-a adus stupii pe două rame (nu cu 9 – 10 cât aveau când au fost furaţi), în a doua jumătate a lunii martie 2014, iar pe 7 aprilie mi s-a pus foc!”, a concluzionat păgubita.
De ce ne dezinformează Biroul de Presă al Poliţiei Dâmboviţa?
Am solicitat un punct de vedere şi de la IPJ Dâmboviţa, iar purtătoarea de cuvânt – printre grave confuzii şi totală necunoaştere a cazului – ne-a spus că ai ei colegi cercetează şi răs-cercetează, ba mai fac şi expertize şi activităţi specifice în dosarele familiei Chiriţă, care probabil că vor mai dura vreo 10 ani, de acum înainte, având în vedere amploarea faptelor. Grav este că onor IPJ îşi permite să furnizeze presei şi informaţii neadevărate, cum că păgubiţii şi-ar fi făcut o poliţă de asigurare, cu 10 zile înainte de incendiu, şi că ar fi beneficiat de un proiect cu fonduri europene, iar APIA urma să vină în control, motive suficient de întemeiate – probabil în opinia poliţiştilor – ca oamenii să-şi dea foc la stupină. Gabriela Chiriţă îi contrazice pe oamenii legii, cei care muncesc din greu într-un dosar cu autor cunoscut şi cei care n-au ridicat nici măcar chibritul probabil folosit la incendiu, fotografiat de noi la faţa locului: „Nu am avut asigurare. Ar fi fost bine să avem, dar era prea scumpă şi nu ne permiteam. Am vrut să facem un proiect pe fonduri europene, pe Măsura 112, cu doi-trei ani în urmă, pe numele unei fiice. A fost declarat eligibil, dar nefinanţabil”.Faptul că familia nu a avut asigurare este confirmat şi de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.
Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs modul cum această poliţie înţelege să trateze oamenii cinstiţi şi muncitori şi apoi să se mire că nu mai primeşte nicio informaţie şi că nimeni nu mai are încredere. Să depui plângere, cu dreptatea în mână, şi din reclamant să devii acuzat pentru că nişte şmecheri au – se pare – mai multă trecere la „organ” este strigător la cer. Îi solicităm public inspectorului şef al IPJ Dâmboviţa, Danil Zepişi, să verifice ce se întâmplă la Teleşti de câţiva ani încoace, cum se fură ca-n codru, cum se practică răzbunări cu ape otrăvite şi incendii şi cum oamenii aceia trăiesc sub teroarea infractorilor pe care-i cunosc şi-i văd de gât cu poliţiştii. Măcar pentru cultura generală a domniei sale! Nu de alta, dar este atât de dezinformat despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în teritoriu, despre cât de afectaţi şi de speriaţi sunt oamenii, încât n-ar fi rău să mai verifice, din când în când, din cel puţin… trei surse spusele liniştitoare şi linguşitoare ale subalternilor!






