Orice asemănare cu personaje sau fapte reale este pur întâmplătoare!
Din sătucu’ nimănui
tepocaI, numele lui
S-a ridicat Păsărel
Cel mai tare brebenel
Care, iaca, face (h)artă
La „şoşea” pentru…(h)amantă!
(Paveleşte-pământeşte
De doi ani se învârteşte,
Miliarde prăpădeşte,
Pe cei slabi îi păcăleşte!)
Stă satu’ şi se cruceşte:
„Ce-o mai pune, ce-o mai lua
Câţi copaci o mai tăia
Prin tufişu’ din şosea? ”
Satu’ ăsta cică n-are
Nici măcar canalizare,
Pe uliţe – nici trotuare
(Nu vorbim de asfaltare),
Gropi, gropane, peturi, praf
De mulţi ani e jaf de jaf
Tot boboru-l miluieşte
Este-un sat care trosneşte!
Cu Păsărel pe divan
Ce mai sat european!
N-are săli de sport, de-înot,
Doar ştabi cu dureri de cot
Care au prin buzunare
Mâncărimi grave, avare.
Ei vor ca să facă-ndată
Drum de fier-cale ferată
De la gârlă pân’ la gârlă,
S-audă peştii cum urlă
Cu tuneluri la intrare
Un fel de „subtraversare”
Şi uimiţi de toate cele
Le-or placa tot cu pavele
Cimentate, colorate
Să cadă satu’ pe spate!
(Tributu’-l plătesc în rate!)
Se zice că pe hârtie
Ar mai fi o strategie
Cu mulţi X sub bossu’ X-u,
D-aia mă mănâncă pixu’!






