CITIŢI ŞI VĂ CRUCIŢI! Teoria primarului despre schimbarea pavelelor! „Este împotriva raţiunii ca cineva să nu producă nicio plăcere şi să invidieze plăcerea altora!”

Găeştenii s-au închinat cu limba-n gură când au văzut că oamenii Primăriei s-au apucat din nou să râme parcul şi să scoată pavelele montate acum un an şi ceva, pe motiv – pesemne – că sunt… tocite!  Acţiunea, realizată pe principiul „Dorele, fă-te că munceşti!”, i-a surprins pe oameni, care se aşteptau ca edilul care a îngropat zeci de miliarde în parc, anul trecut, să-şi îndrepte atenţia şi spre străzile şi trotuarele aproape nefuncţionale de prin întreg oraşul.

Mai mult, pe spaţiul verde au fost aduse ASTĂZI,  duminică, 23 martie, a.c., tone de pământ, care arată ca nişte morminte faraonice în miniatură sau ca nişte „pleşti” pe iarba frumoasă. Nimeni nu înţelege ce vrea să facă  primarul, atâta vreme cât nu are niciun proiect şi niciun studiu de impact aprobat de Consiliul Local. Există totuşi o explicaţie despre ceea ce se întâmplă pe centru, dată chiar de Dan Iacobuţă în manifestul lui din anul 2012, publicat în fiţuica electorală „Găeştiul nostru”, potrivit căreia schimbarea pavelelor reprezintă „simbolul neputinţei unor oameni ajunşi acolo unde nu le este locul”. Iată câteva fragmente absolut savuroase despre cum se vedea viaţa edilitară din opoziţie.  Citiţi-le, că merită şi vă vor binedispune instantaneu:

 Manifestu’ lu’ Iacobuţă, care se încadrează la rubrica…

“FIECARE PASĂRE PE LIMBA EI PIERE!”

„Atenţie, găeşteni, pavelele şi bordurile sunt semnul iminent al viitoarelor alegeri, iar praful din aer este semnul neputinţei alesului local. Arată micul nostru orăşel ca unul european? Arată Găeştiul ca un oraş al anului 2012? Cu siguranţă NU, cu siguranţă vom plăti cu sanatatea noastra ani buni acest praf care ne sfidează cu apariţia lui în fiecare centimentru cub de aer pe care îl respirăm.

Mă doare, mă doare această lipsă crasă de interes pentru curăţenia acestui mic orăşel, mă doare starea de spirit a oamenilor care efectiv nu mai reacţionează la priveliştea sumbră pe care o văd în fiecare părticică a oraşului… (…)  Cu mizeria de la tot pasul merg mână în mână, cetele de câini vagabonzi care te sperie numai prin numărul lor şi care ca un paradox al neputinţei primăriei se înmulţesc printre blocuri cu o rapiditate teribilă,pentru că altfel nu se putea întregi tabloul sumbru al oraşului Găeşti.Copiii noştrii se joacă într-o mizerie cruntă şi respiră un aer cum nu ar trebui,iar ca prieteni de joacă au tocmai acesti câini… Este împotriva raţiunii ca cineva să fie altora povară, să nu producă nicio plăcere şi să invidieze şi plăcerea altora. După ce ai minţit îţi trebuie o bună memorie, aşa cum după ce eşti minţit zi de zi îţi trebuie foarte mult timp pentru a-ţi reveni. Lupta pentru o viaţă mai curată, mai bună reuşeşte mai ales acelora care iubesc mai mult lupta dusă până la sacrificiu. Societatea noastră care se plânge de paraziţii ei se osândeşte întrucâtva şi pe sine însăşi, paraziţii se încuibă numai unde este murdărie fizică sau morală. Ne trebuie soluţii pentru a ne ridica din această mocirlă de o culoare stranie, ne trebuie oameni noi ,capabili cu adevarat pentru a gasi variante clare de a nu mai schimba aşa de des aceste pavele, simbolul neputinţei acelor oameni ajunşi acolo unde nu le este locul.”

Manifestul a fost preluat exact aşa cum a fost el publicat, fără corecturi gramaticale şi de logică.