COPIL FĂRĂ COPILĂRIE! La 3 ani, merge zeci de kilometri pe jos, la cerşit!

Nu are nici 3 ani, dar de câteva ori pe săptămână merge peste 20 de kilometri, uneori pe jos, împreună cu mama sa, la cerşit! Este o fetiţă frumoasă şi isteaţă, a cărei copilărie pendulează între sărăcia cumplită de acasă şi mila străinilor! Mama copilei, Nastasia Cristina, are 28 de ani, iar ceilalţi 3 prunci ai săi au fost daţi în plasament. Trăieşte în Vişina, împreună cu părinţii şi fratele său, din ajutorul social de 250 de lei şi din alocaţia micuţei. „Mă duc cu copilul la Găeşti ca să mai capăt câte un ban. Nu mă înţelege nimeni, nu mă ajută nimeni! Nu pot să trăiesc cu banii pe care-i avem”, susţine femeia.

Are zile în care nu câştigă mai mult de 20 de lei şi atunci merge pe jos ore în şir, pentru a ajunge acasă, târând după ea copilaşul firav şi pe vânt, şi pe ploaie.  Asistenta Socială de la Primăria Vişina, Cornelia Sultana, ne-a povestit că autorităţile locale au făcut tot ce au putut pentru această familie amărâtă. În afară de ajutorul social prevăzut de lege, i-au renovat o cameră, i-au făcut sobă, i-au asigurat lemnele, i-au împărţit ajutoarele de la Uniunea Europeană şi de la Crucea Roşie. „Ca să treacă mai uşor de iarnă, am dus-o, împreună cu copilul, la Centrul din Găeşti. A stat o săptămână şi a venit acasă”, ne-a declarat Cornelia Sultana. Asistenta socială spune că ataşamentul puternic dintre mamă şi fiică a oprit-o, până acum, să ceară preluarea în regim de urgenţă a minorei, aşa cum a procedat cu ceilalţi trei, două fetiţe şi un băieţel, care cresc în alte familii. Sărăcia naşte întotdeauna dileme: să iei copilul dintr-un mediu infect, pentru a-i da, probabil, o şansă sau să-l laşi cu ai lui, sperând la o minune a trezirii conştiinţei? Este nedrept că banii trebuie să ţină loc de iubire părintească şi la fel de nedrept este să laşi o minune de copil să sfârşească în acelaşi mod ca părinţii, mergând la cerşit zeci de kilometri, pe jos! Nastasia Cristina, care are şi un retard, nu are nicio şansă să se angajeze şi să-i ofere micuţei un trai decent. Va fi, mulţi ani de acum înainte, poate toată viaţa, dependentă de mila publică. De aceea, facem un apel la oamenii cu suflet mare, care au pe acasă lucruşoare care nu le mai trebuie sau jucării, sau alimente să le ducă la Vişina, la această femeie şi la fiica ei de trei ani. În aceste săptămâni dinaintea Paştelui, vor face cu adevărat pomană cu nişte fiinţe pentru care viaţa nu înseamnă decât amărăciune şi mizerie!