PAMFLET! Semănat-ai PET-uri şi ce-a răsărit? Numa’ gălbenele, stăpâne iubit (partea a doua)! PAMFLET!

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=2tTXpag0wo4[/youtube]

De-a lungul şoselei, într-un oraş trist,

Avem mii de PET-uri, puse de-un (h)artist!

Toată vericica el le-a adunat

Ca să le planteze, c-aşa i-a tunat!

Goarnele-i active, slugi cam cocoşate

Pe (h)artist îl pupă undeva în spate:

„Stăpâne, iubite, ce bine-ai gândit,

Ce lucrare mare ai desăvârşit!

Ce şic e oraşul, Doamne, ce mişto

Ca anul trecut, tras la indigo!

Nicăieri în lume nimeni n-a îndrăznit

Să planteze PET-uri, stăpâne iubit!

Ăia reciclează, că sunt tăntălăi,

Nu au viziune, nu-s deştepţi ca noi!

De-acum înainte vom fi vizitaţi

De turişti ce cată (h)artiştii ciudaţi!”

„Breeee, ce bine ziceţi,

Mă simt măgulit,

Le-nfig şi la blocuri,

C-aşa m-am gândit!

Şi apoi tovarăşi şi dragi pretenaşi,

Tre’ ca să schimbăm brandu’ la oraş

IACOPET e bine? BUŢĂPET, PET(EŞTI)?”

„Cum spui tu, stăpâne, că (h)artist mai eşti!”

GĂEŞTIUL PLĂTEŞTE FANTEZII MĂREŢE,

DE-AIA AI, (LĂ)BUŢĂ, NUMAI IDEI CREŢE!