„Peturi aţi pus? Peturi să răsară!”

Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale este pur întâmplătoare!

Într-o piaţă tristă dintr-un orăşel

Şade Iacobuţă, pe un scăunel

Nu mănâncă mici şi nu bea berică,

Cugetă-ndelung  la o… ţigărică!

Lângă el stă Niţă, slugă credincioasă

Pun ţara la cale amândoi, la masă:

-„Stăpâne, duşmanu’ ne-atacă la greu,

Ne scade procentu’, ne cântă mereu!

Am pus tot activu’ acuma pe roate

Să spună că TU eşti primul în toate

Mi-am pus şi nevasta, cea fără talent,

Să scrie, stăpâne, că eşti eminent,

C-ai făcut de toate pe la noi prin sat,

Că la stadion Griguţă a furat

A băgat din top vrute şi nevrute

Pe tine, mărite, ca să te ajute!

Oraşu’-nfloreşte într-o veselie

Rupi cu noaptea-n cap uşa-n Primărie

Semănat-ai peturi şi ce-a răsărit???

Numa’ gălbenele, stăpâne iubit!

Să dăm lovitura la manipulare

Că aci, stăpâne, TU eşti cel mai tare!

Cam o săptămână soaţa mi-a muncit

La un interviu ce te-a proslăvit

Şi s-o vezi, stăpâne, ce se „canoneşte”

Dorinţele  toate ţi le împlineşte

Vorbele îţi soarbe când TU îi dictezi

Te-ascultă orbeşte când le editezi.

– „Măăă, ce bun eşti, Niţă!

Hai să-i aburim!

Asta, da idee, pe proşti să-i prostim!

Io plătesc gazeta de la Primărie

Şi pe banii lor fac politichie!”

Două mii de ziare au umplut oraşu’

Ca să vadă lumea cine e nănaşu’

Jos cu peneleu, jos cu pedeleu

Trăiască de-a pururi numa’ pesedeu!

Excursii, pomană, procentu’ iar creşte

Cu bani din buget c-are balta peşte

Da, pe banii lor, nu de la băiatu’

Şi-uite-aşa, mă Niţă, cuceresc tot satu’!