Într-o noapte tihnită, când luna veghea somnoroasă peste satele noastre dragi, Răscăeți și Vișina, două domnișoare de o vârstă fragedă, aprinse de dorul aventurii și însuflețite de un curaj neîmblânzit, au hotărât să se avânte într-o plimbare nocturnă cu un vehicul, să zicem, mai puțin potrivit pentru experiența lor, adică, un automobil de talie modestă. Fără să țină seama de ceasul care bătea neîncetat spre miezul nopții, tinerele au poruncit mașinii să le poarte prin vecinătăți.
Dar, cum toate poveștile adevărate de aventură cuprind și un strop de neașteptat, la fel s-a întâmplat și în cazul nostru. Când noaptea își întindea mantia sa cea întunecată peste satul Vișina, tânăra șoferiță, prin voința sorții sau printr-o clipă de neatenție, a pierdut stăpânirea asupra volanului său nărăvaș. Mașinica, parcă vrând să se elibereze de jugul pământesc, a zburat peste un șanț dalat cu o grație de neegalat, a rupt gardul terenului de fotbal sintetic și, într-un final, a aterizat cu măiestrie pe terenul de joc, ca o navă spațială ce se întoarce de pe alte lumi.
Minunea s-a petrecut fără ca eroinele noastre să sufere vreo zgârietură, prilej de mare veselie și uimire pentru mulțimea de tineri care s-a adunat ca din senin să privească acest spectacol neașteptat. Și cum în astfel de momente soarta aduce întotdeauna și un strop de comic, forțele legii, în persoana unui agent zelos, au sosit „mintenaș”, ordonând cu o voce autoritară stingerea luminilor, nu cumva să aducă mai multă lumină peste întâmplarea ce ar putea arunca o umbră asupra unei nepoate de polițist cu caschetă din Vișina.
Astfel, în stilul marelui nostru Caragiale, povestea acestei nopți memorabile ne învață că aventura, umorul și ironia sorții sunt elemente care nu se demodează niciodată, amintindu-ne că viața în micile noastre comunități poate fi la fel de palpitantă și imprevizibilă ca orice scenă desprinsă din piesele de teatru ale maestrului.
Comments