MĂNĂSTIREA COBIA – COLȚUL DE RAI DIN APROPIEREA GĂEȘTIULUI

Situat la doar 6 km de Găești, în comuna Cobia, satul Mânăstire,  locașul de cult construit aici a dat numele și satului care s-a format pe teritoriul pământurilor închinate de către Stolnicul Badea Boloșin mănăstirii Cobia.

Din Găești, se poate ajunge aici pe DJ 702E, coordonatele  GPS fiind următoarele: 44°46’57.57″N, 25°20’11.83″E. Călătorii ajunși aici spun că și-au regăsit liniștea pe care de mult o căutau, peisajul mirific, pădurea ce protejează valea Cobiuței dar și harul preotului Popescu conlucrând la oferirea unei experiențe spirituale pe care nu o mai regăsești nicăieri.

Mănăstirea poartă hramul Sfantul Ierarh Nicolae și a fost construită între anii 1571-1572 de Badea Boloşin Stolnicul, sub domnia lui Io Alexandru Voievod. Biserica, transformată în nenumărate rânduri, este tot ce a mai rămas din vechea Mănăstire Cobia, unii văzând asemănări structurale între Mănăstirea Cobia și cea de la Curtea de Argeș, cea de la Cobia fiind construită la 50 de ani după celebra construcție a meșterului Manole.

Dupa anul 1680, biserica a fost reparată de Pârvu Cantacuzino. Între anii 1723-1724 s-au prăbușit colții bisericii, iar in 1752 a fost închinată fundației filotime de la Pantilimon. Eforia spitalelor se ocupă în veacul al XIX-lea de biserica devenită parohială, făcând reparații după cutremurele din 1802, 1830, 1838. În anul 1843, sub îngrijirea eforiei se reface acoperișul bisericii, precum și casele egumenești construite pe beciurile boltite, vechi, ce se aflau la sud-vest de biserică.

Cutremurul din 1883 surpă turla mare a naosului, antrenând și o parte din zidurile altarului. Eforia Spitalelor intervine și repară turla din lemn mai groasă decât cea originală (lipsita de profilatura celei vechi), repară zidurile și construiește catapeteasma din zid asa cum o vedem și astăzi. În deceniul 3 al secolului al XX-lea, sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, se face o nouă restaurare. O altă restaurare se face de Comisia Monumentelor Istorice in 1938.

În 1989, în condiții ostile, preotul paroh Popescu Ioan, ajutat de câțiva săteni, începe reconstrucția bisericii. Lucările au fost anevoioase, dar unde există voință, există și rezultate, astfel încât, astăzi ne putem bucura de o biserică așa cum nu mai există alta în țară.

Deși izvoarele istorice menționează că, pentru construcția inițială s-ar fi adus cărămidă smalțuită din Italia, ultimele săpături executate pentru dirijarea albiei râuilui Cobiuța mai departe de cimitirul aflat lângă biserică, au scos la iveală urmele unor cuptoare de cărămidă destul de mari, fapt ce ne face să credem că doar constructorii și cioplitorii în piatră au fost aduși din Italia, iar cărămida a fost făcută pe loc.

Legenda spune că însuși Mihai Viteazul ar fi dăruit clopotul mănăstirii Cobia, acesta aflându-se pentru scurt timp pe valea Cobiei după luptele de la Giurgiu- Călugăreni. Clopotul ar fi fost luat de nemți în al doilea război mondial, iar de atunci nu se mai știe nimic de el.

Ușile originale ale mănăstirii se află la muzeul mănăstirii Sinaia, pe uși putându-se vedea cu ușurință silueta bisericii așa cum a fost ea construită de Badea Boloșin.

Marele istoric Nicolae Iorga a tradus pisania ce dăinuie și acum intrarea în lăcașul de cult: „S-a zidit acest cinstit și dumnezeiesc hram întru rugăciunea și lauda celui între sfinți, părintele nostru, arhiepiscopul  Mirei Lichiei, Nicolae, făcătorul de minuni, și s-a zidit în numele binecinstitorului de Hristos iubitorului Domnului nostru, Io Alexandu Voevod, și a fost supt Vlădica chir Eftimie, și s-a început în luna iulie 13 zile și s-a săvârșit în luna …zile, în anul 7080 de la facerea lumii (1572 de la nașterea lui Hristos)”

Ce intrigă vizitatorul unui monument creștin ortodox este redarea semnelor zodiacale pe timpanele ocnițelor de pe fațadele de vest și de sud, dar și existența, încă vizibilă la acest moment, a stelei lui David. Aceste motive sunt explicate de preotul paroh prin natura stolnicului Badea Boloșin, cărturar umblat și deschis la minte, cunoscător a multe culturi din Balcani și nu numai. Se prea poate ca Badea Boloșin să fi integrat, de comun acord cu meșterii zidari, niște motive ornamentale ce erau considerate importante la vremea respectivă, poate tocmai pentru a răspândi cultura și în rândul maselor de țărani.

Pe ușile originale regăsim silueta bisericii având 4 turle, una mai mare deasupra pronaosului, și alte 3, egale ca mărime înșirate peste naos și altar.

În monografia dedicată de George Potra mănăstirii Cobia, regăsim o poză document, de la începutul sec XX, unde biserica are o singură turlă. Astăzi, datorită preotului care s-a ocupat de restaurarea monumentului în cele mai mici detalii, biserica are din nou 4 turle, la fel ca monumentul gândit de Badea Boloșin acum mai bine de 400 de ani.

Exteriorul bisericii posedă o decorație unică în arhitectura noastră: paramentul este alcătuit numai din caramidă smalțuită – verde, ocru, sienna – ceea ce dă un aspect de imensă bijuterie monumentului. Fațada bisericii este decorată cu firide ce se întind pe toată înălțimea sa și sunt terminate în arc de cerc, cu archivoltele marcate de un șir de cărămizi. Biserica este de tip triconic, compartimentată în altar, naos, pronaos, având în interior de 14 metri lungime și 6 metri lățime. Altarul relativ mic și destul de înalt îi conferă o zveltețe plăcută. Are în  partea de est o fereastră, înspre nord are o mică nișă (proscomidia). Naosul este mic, treflat, cu cele două abside înguste și adânci, având fiecare câte o fereastră. Pe naos este așezată turla mare, deschisă, a bisericii.

Cele patru turle ca și pereții exteriori ai bisericii au o plastică decorativă a fațadelor care ne amintește de biserica Mănăstirii Cotmeana, fiind placată exclusiv cu caramidă aparent smălțuită și divers colorată: căramiziu, verde-brun si ocru-galben. Clopotnița este zidită la circa 15 metri vest de biserică, pe ruinele fostei clopotnițe. Pare a fi din veacul al XVII-lea sau chiar mai veche. Biserica de la Mănăstirea Cobia definește clar o fază importantă în dezvoltarea arhitecturii din Țara Românească, având reale calități artistice. Pictura clopotniței este foarte recentă, neexistând mențiuni  despre o pictură anterioară. Pictura prezintă foarte plastic chinurile la care sunt supuși oamenii ajunși în iad pe peretele nordic, peretele sudic fiind alocat soborului sfinților apostoli, iar din tavan tronează Maica Domnului împreună cu pruncul lisus.