CÂTĂ NESIMŢIRE! Steagul turcesc arborat ilegal pe Clubul Arctic din Parcul Central al Găeştiului. DEZVĂLUIRILE CARE TE VOR ŞOCA!

Sfidare până la capăt! Pe frontispiciul Clubului ARCTIC din Parcul Central al Găeştiului tronează, în dispreţ faţă de lege, un singur steag. Cel al Turciei! Este un semnal clar că patronatul turc nu are nici cel mai mic respect faţă de legile ţării în care face milioane de dolari şi nici faţă de găeşteni, cărora le-a fost confiscată această clădire de o justiţie coruptă şi incompetentă, în anii de tristă amintire de după revoluţie.

Ciudat este însă că autorităţile nu au luat încă măsuri de sancţionare a acestei adevărate nesimţiri!

Potrivit Legii 74/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, „Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi”. În conformitate cu prevederile HG 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, gestul turcilor reprezintă contravenţie, iar aceasta trebuie constatată şi aplicată de prefectul judeţului.

Prefect care însă are orice alte preocupări, mai puţin cele care îi interesează şi îi vizează pe cetăţeni.

Găeştenii sunt revoltaţi de gestul patronilor turci şi îl interpretează ca pe o demonstraţie de forţă. Şi asta, cu atât mai mult cu cât clădirea nu avea voie să iasă din patrimoniul oraşului, fiind vorba despre un bun aflat în patrimoniul public, şi nu privat al oraşului.

                                              Istoria unui furt cu justiţia de mână

Prin Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa nr. 5 din 31 ianuarie 1936, Parcul Olănescu, clădirea şi terenurile (aflate la acel moment în proprietatea lui I. Bogdan), a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică de către Primăria Găeşti. Pentru cei care sunt mai puţin familiarizaţi cu legea, trebuie spus că bunurile expropriate pentru cauză de utilitate publică intră în patrimoniul public al autorităţii care realizează această procedură şi capătă un regim juridic special. Ele nu pot fi înstrăinate NICIODATĂ, ci doar închiriate, date în administrare sau oferite cu titlu gratuit unor organisme prevăzute de lege. Este ca şi cum ai da în proprietate cuiva un drum naţional sau fluviul Dunărea.

În anul 1977, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Dâmboviţa decide transmiterea din administrarea Consiliului Popular al Găeştiului în administrarea Fabricii de Frigidere localul situat în parcul central, în vederea organizării unui club al sindicatelor din platforma industrială, beneficiarul urmând să asigure buna întreţinere a acestuia. Atenţie, este vorba despre darea în administrare, nicidecum în proprietate!

În anul 1995, când în Club funcţiona o cârciumă, Judecătoria Găeşti este învestită cu o acţiune în revendicare de către Primăria Găeşti care, în mod firesc, cerea bunul său, aflat în administrarea ARCTIC, dar – în acelaşi timp – în patrimoniul public. ARCTIC răspunde cu întâmpinare şi aduce nişte argumente de care orice instanţă de bună credinţă ar fi fost oripilată: că a făcut reparaţii şi că a devenit proprietară a edificiului în baza Legii nr. 15/1990, articolul 20. Spre corecta informare a opiniei publice, merită a fi citat acest articol 20, care spune aşa: ”Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite potrivit art. 17 este deținut integral de statul român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi vărsat în întregime la data constituirii societății. Bunurile din patrimoniul societății comerciale sînt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobîndite cu alt titlu.” Păi, bunurile dobândite în administrare sunt exact cele “cu alt titlu” la care legea face referire negru pe alb!

ARCTIC mai cerea, la vremea respectivă, şi un drept de retenţie asupra clădirii din parc, pe motiv că a renovat-o (lucru pe care cei care o administrează sunt obligaţi să o facă!). De asemenea, recunoştea că în incinta imobilului există o cârciumă şi un magazin (schimbându-se, astfel, destinaţia bunului faţă de momentul dării în administrare), dar explicau că aşa îşi amortizează ei cheltuielile şi manoperele făcute cu angajaţii proprii. Trebuie menţionat că Întâmpinarea, ca şi toate actele din proces, din partea fabricii de frigidere, au fost semnate de managerul general Traian Novolan, directorul economic Georgescu George şi consilierul juridic Popescu Gheorghe.

Reţinând că Primăria Găeşti nu ar fi fost proprietar, ci doar administrator al clădirii, iar în anul 1977 s-ar fi făcut, de fapt, un schimb de administratori, fără a se avea în vedere regimul juridic al unui bun expropriat pentru cauză de utilitate publică, instanţa găşteană – chioară şi surdă – prin Sentinţa civilă nr. 3729/14 noiembrie 1995, dă câştig de cauză ARCTIC. Incredibil, dar adevărat! Şi de aici, toate procesele au fost pierdute mai departe în recurs şi în apel, cu mari influenţe, pile şi relaţii care au descuiat uşile celei de-a treia puteri în stat, anemică şi distructivă la acea vreme, aşa cum probabil va redeveni, graţie modificărilor absolut halucinante făcute la legile justiţiei de către actuala coaliţie de guvernare.

Şi astfel, un bun care nu putea fi înstrăinat, precum şi terenul aferent, dar şi altă halcă de pământ învecinată, pe care funcţiona un teren de handbal, făcând obiectul unui drept de proprietate inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, a ajuns în patrimoniul unei societăţi comerciale, pentru că aşa au vrut potentaţii mânjiţi ai vremii, iar ulterior vândut BERD, pentru ca astăzi să fie mândria patronatului turc al fabricii de frigidere, care cu neruşinare, în dispreţul legii, îşi arborează drapelul străin pe acesta.

Iar administraţia locală a Găeştiului – care de fapt şi de drept trebuia să fie proprietara imobilului – trebuie să se ducă „cu sărut mâna” la ARCTIC ori de câte ori are nevoie de club, pentru diferite evenimente.

Drama este că hotărârea judecătorească definitivă are autoritate de lucru judecat şi beneficiază de prezumţia de adevăr. Prin urmare, în mod legitim, ARCTIC este proprietar, deşi moral şi legal nu ar fi trebuit să se întâmple astfel. Termenele pentru căile de atac au expirat demult, iar singura soluţie a autorităţii locale ar fi ori să demonstreze grave fapte de corupţie petrecute în acea vreme în instanţele care au judecat cauza (ceea ce este aproape imposibil, plus că mare parte din acestea probabil sunt prescrise), ori să identifice elemente şi documente noi şi să iniţieze o nouă acţiune în revendicare, de data aceasta solid susţinută şi în faţa unor instanţe care şi-au învăţat lecţia.

Parcul Olănescu şi conacul din centrul său fac parte din istoria Găeştiului, nu din istoria fabricii de frigidere şi ar fi fost drept şi corect ca găeştenii să se poată bucura de ele, în loc să se simtă sfidaţi şi umiliţi de gestul incalificabil al arborării drapelului Turciei pe acesta. Sperăm ca Primăria Găeşti să găsească timpul şi resursele necesare pentru a nu renunţa la acest obiectiv AL NOSTRU şi de a-l readuce acolo unde îi este locul, adică în proprietatea oraşului.