Credincioșii spun că puterea rugăciunilor a învins! LOC BÂNTUIT, TRANSFORMAT ÎN LĂCAȘ DE SPIRITUALITATE! ÎȚI MAI ADUCI AMINTE LEGENDA MARGARETEI, MIREASA MOARTĂ ÎN ZIUA NUNȚII EI?

Dintr-un monument arhitectural de o frumusețe stranie, Troița Miresei de pe DN 7 a devenit, acum 4 ani, un loc de rugăciune pictat banal, chiar strident și neinspirat – ar spune unii. Nimic nu mai amintește de construcția misterioasă cu aer trist care domina  un tronson de drum de câmpie drept ca în palmă, la ieșirea din Găești, spre București. Capodopera din piatră albă a fost înlocuită cu acuarelă de proastă calitate, dar oamenii o preferă așa. Decât să aducă moarte și disperare, mai bine să sfideze regulile esteticului! De-o parte și de alta, vezi cruci. Cruci ale durerii, mărturii ale unor tragedii înfiorătoare, care acum câțiva ani șocau și răscoleau o țară întreagă. Numai în 2008 și 2009, 12 persoane și-au pierdut viața în accidente de circulație, produse aproape în același loc, ilogice, având în vedere că în zonă vizibilitatea este foarte bună, neexistând nici măcar o curbă pe kilometri întregi. Oamenii au căutat îndelung explicații. Ce se întâmpla, de fapt, pe acel tronson de drum? Era asfaltul prost și alunecos? Șoferii apăsau accelerația tocmai pentru că nu întâlneau obstacole sau era vorba despre un blestem? Un blestem care vine din negura timpului, o legendă  pe care o știau bătrânii și care se povestea în șoaptă. Acum 4 ani, după o investigație minuțioasă, ”Cronica de Găești” a descoperit că legenda era, de fapt, purul adevăr. Iată ce notam, în 2010, după ce reușisem să punem cap la cap toate informațiile despre sfârșitul tragic al unei mirese moarte chiar în ziua nunții sale:

 ”Ce blestem a purtat familia Ştefănescu?

Ziua de 24 septembrie 1936 trebuia să fie cea mai fericită din viaţa Margaretei Ştefănescu. Avea 26 de ani şi tocmai se căsătorise, conform unor informaţii, cu fiul reputatului arhitect Ion Mincu. Împreună cu bogata sa familie, îmbrăcată în rochia de mireasă, se îndrepta de la Bucureşti spre Câmpulung, unde servitorii terminaseră pregătirile pentru nuntă. Între Mătăsaru și Găeşti, mai exact lângă drumul Cuparului, acolo unde a fost ridicată troiţa în memoria sa, autoturismul lor s-a lovit violent de o maşină forestieră, iar Margareta Ştefănescu a fost singura care şi-a pierdut viaţa, toţi ceilalţi ocupanţi ai maşinii fiind neatinşi. Zdrobiţi de durere, părinţii Elena Luiza şi Gheorghe Ştefănescu şi-au îngropat unicul copil la cimitirul Bellu din Bucureşti, îmbrăcată în rochia de mireasă pe care se mai puteau vedea petele de sânge. La scurt timp după tragedie, Gheorghe Ştefănesu a început să-şi viseze fata moartă plângând şi spunându-i: „Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung!”. Înţelegând mesajul, tatăl a cheltuit o avere pentru a construi Biserica Miresei, de pe dealul Flămânda, o adevărată capodoperă din piatră de Albeşti, cu marmură în care sunt sculptate flori de crin, ridicată de meşteri italieni. O biserică ridicată pe ruinele alteia, numită „Schitul Mireselor”, acolo unde fetele sărace erau înzestrate. Aici a fost adus trupul Margaretei şi îngropat într-un mormânt tot din marmură, ca un voal. Preotul paroh Marian Diniţoiu ne-a declarat că nici un cuplu care s-a căsătorit aici nu a divorţat şi că mireasa Margareta este o adevărată ocrotitoare pentru tinerii care pornesc împreună în viaţă. Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Câmpulung, a murit sărac şi, alături de soţia şi fiica sa, a fost înmormântat tot în incinta bisericii. Tot preotul Diniţoiu ne-a spus că nu ştie să mai existe rude în viaţă ale familiei Ştefănescu. Astfel s-ar putea explica de ce troiţa de pe DN 7, ridicată în locul unde mireasa Margareta a murit nevinovată, se află acum în paragină. Şi totuşi, peste timp, rămân câteva întrebări: ce blestem s-a abătut asupra acestei familii, ai cărei membri s-au stins în doar câţiva ani? Cât de multe posibilităţi ar fi fost, în anul 1936, să se producă un accident rutier, având în vedere numărul foarte mic de autoturisme? Ce legătură este între tragedia Margaretei şi dramele care se produc în zilele noastre pe acelaşi tronson de drum?

Mărturia preotului Marian Diniţoiu

Discutând la acea vreme cu preotul paroh al Bisericii Miresei de pe Dealul Flămânda despre povestea Margaretei, dar şi despre accidentele mortale frecvente de pe DN 7, domnia sa ne  mărturisea că, trecând  spre Bucureşti, a fost curios să vadă şi troiţa, despre care ştia şi pe care îşi propusese să o renoveze şi să o resfinţească. Domnia sa era convins că acest loc are o încărcătură energetică negativă, pe care chiar a simţit-o, şi spunea că este nevoie de multă credinţă şi de rugăciuni.De altfel, domnia sa a venit împreună cu enoriaşii de la Câmpulung la sfinţirea triţei renovate. Totodată, părintele Diniţoiu a lansat, prin intermediul nostru, invitaţia către găeşteni să viziteze Biserica Miresei de la Câmpulung, fiind convins că mulţi dintre enoriaşii săi vor veni de asemenea să vadă troiţa de pe DN 7, întrucât cele două monumente sunt legate simbolic.”

Preoții s-au rugat timp de un an pentru liniștea sufletului Margaretei Ștefănescu!

Câteva luni mai târziu, primarul comunei Dragodana, Marin Voinescu, a reabilitat troița, iar un sobor de preoți a sfințit-o. La slujbă au participat și rudele victimelor accidentelor, dar și foarte mulți localnici. Timp de un an, în fiecare biserică din zonă, preoții s-au rugat pentru liniștea sufletului Margaretei Ștefănescu, dar și pentru sufletele celor pieriți pe DN 7, lângă monumentul ei funerar. Și iată că, mit sau nu, blestemul pare a fi spulberat. Din fericire, nicio cruce nu a mai apărut, de atunci, pe drumul morții. Chiar și cei mai sceptici recunosc că slujbele au avut efect și că troița Margaretei nu mai este un simbol al durerii, ci un loc de rugăciune simplu, pictat naiv, aducător de spiritualitate și credință.