Ai un dar de la Dumnezeu care te va salva!” ULUITOAREA POVESTE A PICTORIŢEI-FENOMEN DIN GĂEŞTI! Vezi ce miracol i s-a întâmplat!

În copilărie, nu avea niciun pic de talent la desen. De câţiva ani însă, pictează dumnezeieşte. O găeşteancă în vârstă de 39 de ani poate fi numită cu adevărat fenomen, după ce şi-a descoperit un dar uluitor, despre care habar nu avea că există.

Mariana Alina Florea era muncitoare la ARCTIC şi, ocazional, cânta la nunţi. Era o femeie obişnuită, se ocupa de casă, şi avea o viaţă cât se poate de normală. Într-o seară, când se întorcea de la schimbul doi, a auzit nişte zgomote ciudate din gospodăria unui tânăr care tocmai fusese înmormântat. Acesta a fost momentul de debut al atacurilor de panică, care au chinuit-o ani de zile şi care aproape au distrus-o. „Eram singură pe stradă, în toiul nopţii. Am auzit acele urlete sinistre, neomeneşti. M-am închinat şi s-au oprit. Am mai făcut câţiva paşi şi le-am auzit din nou. M-am speriat îngrozitor, am făcut primul atac de panică”, ne-a povestit Mariana. Cu greu, a ajuns acasă, iar familia a sunat la ambulanţă.

Atacurile de panică nu doar că nu s-au oprit, dar frecvenţa lor era tot mai crescută şi nu se opreau, în ciuda tratamentelor pe care le-a făcut chiar şi în străinătate. Din cauza lor, şi-a pierdut locul de muncă. Nu mai avea încredere în ea, nu ştia ce i se întâmplă, nimeni nu putea să o ajute. „M-am dus la biserici, să mă rog. Pur şi simplu, chemam salvarea tot timpul. Nici la nunţi nu am mai acceptat să merg, de teamă să nu mi se facă rău şi acolo. La un moment dat, când credeam că aşa va arăta restul vieţii mele, un preot mi-a spus că am un dar de la Dumnezeu, care mă va salva. Nu ştiam la ce se referă, credeam că la talentul meu la cântat, dar nu mă vedeam în stare să mai cânt la vreo petrecere”.

Într-o zi, una dintre fetiţele Marianei a venit la ea şi i-a spus că are de făcut un desen pentru şcoală. Era vorba despre o icoană. Copilul nu ştia să deseneze şi era speriat. Atunci, Mariana a cerut creion, foaie şi culori şi a spus că va realiza ea desenul. S-a gândit că, deşi nu are talent, are mâna mai sigură decât fetiţa. Ceea ce a ieşit însă i-a uluit pe toţi. Făcuse o adevărată operă de artă.

Mariana Florea şi-a dat seama că acesta era darul despre care vorbise preotul şi că-l dobândise în urma chinurilor pe care le suferise, fără să le afle cauza. Lucrările sale păreau desprinse dintr-o lume ireală.

O femeie care nu avusese nimic de-a face cu arta era acum o pictoriţă în toată regula. Dădea formelor culori care parcă-i veneau în minte din altă lume. A început să picteze portrete, icoane şi imediat au venit comenzile pentru troiţe. Se întreţine, practic, din acest talent descoperit la vârstă matură, absolut întâmplător. Şi, de când pictează, nu a mai făcut niciun atac de panică.  

Mariana Alina Florea se pregăteşte acum pentru o mare expoziţie, la Bucureşti. Visul ei este însă să picteze troiţe, icoane şi scene biblice. Simte că aceasta este menirea sa, să redea în culori bogăţia credinţei care i-a umplut sufletul.