VIDEO NĂUCITOR! DEZVĂLUIRI CARE ARUNCĂ ÎN AER CAZUL LUI ȘTEFAN, OMORÂT LA SANADOR: „MASONERIE, JUDECĂTORI, PROCURORI, POLIȚIȘTI”. CE SPUNE FLORIN GHIULBENGHIAN DESPRE SOȚUL MEDICULUI LAURA BĂLĂNESCU

Priviți-l bine.

El este Ștefan.

Copilul blond din fotografii, cu ochii mari și cu mânuțele pe volanul mașinuței roșii. Copilul care râdea în casa în care a crescut, care umplea camerele de viață și pentru care lumea abia începea.

Avea un an și zece luni când a intrat viu în SANADOR.

Nu s-a mai întors acasă.

Peste puțin mai mult de o lună, pe 20 octombrie 2026, se împlinesc opt ani de la moartea lui.

Înainte să vorbim despre procurori, medici, masonerie, influență, expertize și rechizitorii, priviți copilul pentru care cerem răspunsuri.

Pentru că Ștefan nu este un „caz”.

Ștefan era un copil. Nepotul meu, crescut în casa mea. Sufletul și viața mea.

Iar de aproape opt ani întrebăm cine răspunde pentru moartea lui.

Astăzi publicăm o înregistrare care ne-a fost transmisă de un jurnalist din presa națională.

Acum știm cine este bărbatul care vorbește în ea: Florin Ghiulbenghian.

Nu este un necunoscut care s-a trezit vorbind despre masonerie în fața unei camere. Numele lui apare de ani de zile în spațiul public în legătură cu masoneria și cu acuzații privind presupusele sale conexiuni cu oameni din instituțiile statului.

Mai mult, încă din 2017, Florin Ghiulbenghian formula la DNA un denunț în care era vizat și Ninel Radu Bălănescu, cel care conducea atunci Marea Lojă Națională din România.

Acum, Ghiulbenghian face în înregistrarea pe care o publicăm acuzații de o gravitate uriașă.

Vorbește despre cazul unui copil mort într-un spital privat, despre soțul medicului și despre poziția acestuia în masonerie. Susține că ar fi fost folosite relații și influență pentru protejarea soției și vorbește despre judecători, procurori și polițiști în contextul acestor presupuse rețele de influență.

Să fie limpede: acestea sunt acuzațiile formulate de Florin Ghiulbenghian. El le rostește și și le asumă. Publicăm înregistrarea pentru ca fiecare să audă ce spune.

Noi nu declarăm aceste acuzații dovedite.

Dar avem tot dreptul să întrebăm dacă sunt adevărate.

Și avem motive serioase să cerem răspunsuri.

Pentru că dincolo de ceea ce spune Ghiulbenghian există DOSARUL LUI ȘTEFAN.

Există expertize.

Există acte medico-legale.

Există un rechizitoriu.

Și există un copil mort.

Potrivit concluziilor medico-legale făcute publice din dosar, Ștefan a murit în urma unui șoc hemoragic provocat de o hemoragie internă, sursa acesteia fiind lezarea vaselor sanguine testiculare stângi în timpul intervenției chirurgicale.

Informațiile publicate din rechizitoriu arată că expertiza medico-legală a stabilit existența unei legături de cauzalitate între manevra efectuată în cursul intervenției și leziunea care a generat hemoragia.

Mai mult, dacă hemoragia ar fi fost diagnosticată și tratată corespunzător, Ștefan ar fi avut șanse de supraviețuire.

Citiți încă o dată:

ȘTEFAN PUTEA TRĂI.

Și acum ajungem la procurorul Marius Iacob.

După ani de anchetă, procurorul de la Parchetul General a trimis în judecată pentru ucidere din culpă medicul de gardă Mădălina Abdel-Karim și asistenta Florentina Agagiu.

Laura Bălănescu, medicul care îl operase pe Ștefan și care fusese inculpată în cursul anchetei, a primit la final CLASARE.

Aici nu mai vorbim despre afirmațiile lui Florin Ghiulbenghian.

Aici vorbim despre o soluție dintr-un dosar penal.

Și întrebăm direct:

DOMNULE PROCUROR MARIUS IACOB, DE CE?

Ce s-a întâmplat între momentul în care Laura Bălănescu era inculpată și momentul în care a primit clasare?

Ce probă a schimbat situația?

Care expertiză?

Care declarație?

Care document?

Ce anume a justificat ca medicul de gardă și asistenta să ajungă în fața judecătorului, iar Laura Bălănescu să nu mai ajungă?

Puneți explicația pe masă.

Pentru că procurorii nu sunt proprietarii dosarelor pe care le instrumentează.

Ei exercită autoritatea statului și sunt plătiți din bani publici.

Iar cetățenii care plătesc aceste instituții au dreptul să întrebe ce au făcut instituțiile într-un dosar privind moartea unui copil de un an și zece luni.

Marius Iacob nu era un procuror fără experiență.

A instrumentat dosare grele, cunoscute de întreaga Românie. A formulat acuzații, a cerut măsuri dure și a susținut ipoteze judiciare în cauze care au ținut o țară întreagă cu ochii pe anchetatori.

Când a ajuns însă la dosarul lui Ștefan, ancheta s-a întins pe ani.

Iar la final, Laura Bălănescu a primit clasare.

Mai există un fapt public pe care nu avem niciun motiv să-l ascundem.

Laura Bălănescu este soția lui Radu Bălănescu, fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

Faptul că este soția unui fost Mare Maestru nu dovedește, în sine, nicio intervenție asupra unui dosar penal.

Dar tocmai acum apare Florin Ghiulbenghian, om care vorbește public de ani de zile despre această lume și care îl vizase pe Radu Bălănescu într-un denunț la DNA, și formulează acuzațiile pe care le veți auzi în filmare.

Atunci avem nu numai dreptul, ci obligația jurnalistică să întrebăm:

A EXISTAT SAU NU VREO INTERVENȚIE ÎN DOSARUL MORȚII LUI ȘTEFAN?

A ÎNCERCAT CINEVA SĂ INFLUENȚEZE CURSUL ANCHETEI?

A EXISTAT VREO PRESIUNE, DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ?

A AVUT VREUN ROL POZIȚIA SAU CERCUL DE RELAȚII AL LUI RADU BĂLĂNESCU?

DE CE A PRIMIT LAURA BĂLĂNESCU CLASARE?

Nu afirmăm că răspunsul la primele întrebări este „da”.

Cerem răspunsul.

Dacă este „nu”, atunci spuneți NU și arătați de ce.

Explicați.

Faceți lumină.

Spulberați suspiciunile prin documente și transparență.

Nu vrem teorii. Vrem probe.

Nu vrem zvonuri. Vrem explicații.

Nu cerem condamnări prin presă. Judecătorii stabilesc vinovăția.

Dar tocmai aceasta este una dintre marile noastre întrebări: de ce unii au ajuns în fața judecătorului, iar Laura Bălănescu a primit clasare?

Instituțiile statului nu le fac cetățenilor o favoare atunci când răspund.

Sunt plătite din banii noștri pentru a aplica legea.

Cetățeanul nu trebuie să stea cu capul plecat în fața procurorului.

Procurorul trebuie să poată explica, prin probe și lege, soluția pe care a dat-o.

Cu atât mai mult când în spatele dosarului există un sicriu atât de mic încât n-ar fi trebuit să existe niciodată.

Pe 20 octombrie se împlinesc OPT ANI.

Opt ani în care Ștefan n-a mai crescut.

Opt ani în care noi am îmbătrânit.

El a rămas pentru totdeauna copilul blond din fotografii.

Cu ochii mari.

Cu zâmbetul lui.

Cu mânuțele pe volanul mașinuței roșii.

Avea un an și zece luni.

Era nepotul meu.

L-am crescut în casa mea.

Era sufletul și viața mea.

Și tocmai de aceea spun astăzi, ca bunică, dar și ca jurnalist:

NU VOI TĂCEA.

Nu cer răzbunare.

Cer adevărul.

Iar acum, după acuzațiile publice formulate de Florin Ghiulbenghian, întrebările devin și mai apăsătoare:

Domnule procuror Marius Iacob, ce probe au determinat clasarea față de Laura Bălănescu?

De ce nu a ajuns și ea în fața judecătorului?

Și poate garanta Parchetul General, după ceea ce afirmă Florin Ghiulbenghian în această înregistrare, că asupra dosarului morții lui Ștefan nu a existat nicio influență din exterior?

Răspundeți.

După aproape opt ani, măcar atât îi datorați unui copil care nu se mai poate apăra singur.

Îl chema ȘTEFAN.

A intrat viu în spital.

Și nu s-a mai întors acasă.

Iar noi vom continua să întrebăm:

CINE RĂSPUNDE PENTRU MOARTEA LUI ȘTEFAN?

Urmăriți video, este năucitor!