O troiță rară și legenda drumului de liliac din Făgetu-Gura Foii

„Oricine, cu cât de puțină cultură, are de îndeplinit o misiune socială, anume: să contribuie cu cunoștințele, voința și puterile sale de muncă la triumful științei și al muncii asupra operei naturii”, scria inginerul Constantin Chiru în paginile monografiei dedicate comunei Gura Foii.

Continuând incursiunea în istoria locală, descoperim satul Făgetu, al cărui nume, potrivit documentelor monografice, provine de la vechile păduri de fag care acopereau odinioară aceste locuri. Terenurile aparțineau Mănăstirii Cobia și au fost împărțite locuitorilor prin Legea Rurală din 1864.

Oamenii, răspândiți până atunci prin păduri, pe dealuri și văi, și-au construit gospodării de-a lungul drumurilor, formând actuala vatră a satului, continuată spre Arsuri, localitate al cărei nume ar proveni de la pământul „arsuros”.

O troiță cu simbolistică aparte

În satul Făgetu se păstrează și astăzi o troiță veche din lemn, de o rară frumusețe.

Construcția impresionează prin forma sa neobișnuită: două cruci gemene înscrise în cerc, protejate de un coronament spectaculos, despre care cunoscătorii spun că amintește de imaginea simbolică a Arcei lui Noe.

Fotografiile păstrate de localnici surprind această piesă de patrimoniu popular, mărturie a credinței și măiestriei meșterilor de altădată.

Istoria locului păstrează numeroase povești.

În anul 1792, aici s-a stabilit polcovnicul Gheorghe Foianul. După ce a fost deposedat de proprietăți din cauza unor neglijențe în acte, a primit despăgubiri și și-a cumpărat alte terenuri, ridicând inclusiv o moară pe râul Răstoaca.

Câteva decenii mai târziu, în 1818, vistiernicul Cristache Potlogeanu, de origine greacă, a schimbat înfățișarea locului prin amenajarea unei grădini cu flori și a unei podgorii întinse.

Potrivit tradiției locale, drumul dintre Biserica Chiru din Bănești și via sa era mărginit pe ambele părți de liliac, formând o adevărată alee parfumată, rămasă în memoria generațiilor.

Tot de numele lui Cristache Potlogeanu este legată una dintre cele mai dramatice legende ale zonei. Se spune că acesta s-a opus jafurilor comise de turci în anii tulburi de după războaie, fapt care i-a atras dușmănii.

O poveste transmisă din bătrâni vorbește despre uciderea sa pe moșia din Cătanele, martorii relatând scene care au intrat în folclorul local.

Satul văzut prin ochii unui copil

Materialul este completat de două creații artistice realizate de o elevă din localitate. În compunerea intitulată „Satul meu drag”, copila descrie cu sensibilitate locurile natale, liliacul înflorit, râul și anotimpurile care dau farmec satului.

Într-un alt desen, aceasta a ilustrat celebra alee de liliac despre care vorbesc documentele monografice, reconstituind prin imaginația și culorile sale o pagină din istoria locului.

Privite împreună, mărturiile istorice și creațiile copilului demonstrează că poveștile satului continuă să trăiască, transmise din generație în generație, între documente, legende și amintiri.

Bibliografie: Documente monografice – ing. Constantin Chiru, Ion Popescu.

Documentare- bibliotecar responsabil Mariana Lixandroiu