ŞMECHERIA MULTINAŢIONALELOR: Cum să-ţi baţi joc de muncitori cu inginerii financiare! O ANALIZĂ DE LIVIU LAZĂR!

S-a discutat în spațiul public despre lăcomia multinaționalelor și despre cum statul român trebuie să impună taxe mai mari, deoarece, prin artificii contabile, societățile reușesc să își ascundă profitul realizat și să-l transforme in pierderi ori investiții păguboase. Sunt economiști care ne spun că trebuie să luăm drept reper ponderea profitului net din cifra de afaceri (coloana cu galben). Adică, marja de profit a investitorului. Cu cât cifrele sunt mai mici, cu atât ar fi mai puțin credibile, cel puțin așa ne spune guvernul azi. Adică o multinațională care are profit de 2-3 % și o dată la doi ani mai declară și pierderi, este cam puțin credibilă. Nu s-ar justifica efortul de a rămâne în continuare în România pentru a ieși pe pierderi si pe profit zero. Pe de altă parte, o cifră mai mare este una mai credibilă, una care respectă mai bine realitatea câștigului din teren. Bineînțeles că și aici există dubii în privința corectitudinii cifrelor, dar măcar la o primă vedere, rezultatele par mai „sănătoase”. În privința reinvestirii profitului realizat, nu este treaba statului, acest profit reinvestit ducând la crearea de noi locuri de muncă și la o îmbunătățire a condițiilor de muncă pentru angajați, prin retehnologizări și modernizări.

Cea mai folosită modalitate prin care se poate “corecta”cifra de profit în minus este următoarea: să zicem că aveți o fabrică ce produce sticle de lampă. Profitul este unul măricel, salariații dumneavoastră însă sunt ținuți pe un minim pe economie, iar cea mai mare a banilor doriți să vă rămână în casă. Atunci faceți o altă societate care să producă ambalaje pentru sticla de lampă, unde vă angajați soția, copiii, rudele. În loc să cumpărați ambalaje cu 2 lei, cât e prețul pieței, le luați cu 100 de lei de la firma soției. Între timp, pentru ca și firma soției să iasă pe pagubă, le puneți tuturor neamurilor salarii de miniștri, iar în felul ăsta, cheltuielile cu salariații sunt foarte mari. Dacă mai aveți și amantă, îi faceți și ei o mică firmă de consultanță, căci aveți nevoie de niște studii de piață de genul: câtă sticlă de lampă putem vinde în Papua Noua Guinee sau eschimoșilor.

 

Orice studiu costă cam câteva zeci de mii de euro. În felul ăsta le arătați cu cifrele în față angajaților proprii că firma nu poate plăti salarii mai mari din cauza cheltuielilor, iar oamenii vor ridica spășiți din umeri. Rudele însă vor avea asigurat un loc călduț pe câteva mii de lei, fără măcar a transpira să ajungă la muncă. Pe coloana marcată cu albastru, aveți profitul pe care-l obțin firmele anual de pe urma fiecărui angajat, după plata salariilor, impozitelor, datoriilor, materiilor prime. Bine, vor zice unii, nu e chiar de pe urma fiecărui angajat, că mai avem și trântori printre noi. Datele sunt publice și se regăsesc online la Registrul Comerțului.

 

 

 

 

Articol adaugat de Mariana Ionescu

Cronica de Gaesti

MAI SUNT DOAR CÂTEVA ZILE! Noua atracţie din Ioneşti, la un pas de inaugurare! AFLĂ AICI DESPRE CE ESTE VORBA!

Se fac ultimele pregătiri pentru marea inaugurare de la Ioneşti. Clădirea arată modern, iar aprovizionarea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *