ÎNGER SAU DEMON? Noi l-am îngropat pe Ştefan, iar femeia cu bisturiul îşi face pagină de susţinere pe Facebook! Noi, românii, ne iubim călăii?

Aceeași veșnică întrebare ar trebui s-o avem toți în minte, atunci când ne mor cei dragi, în situații incredibile. Nouă ne-a murit copilul, după o simplă operație care ar fi trebuit să se desfășoare fără incidente. Alți copii au fost salvați de același medic. Dar situația aceasta este repetitivă. Un medic pe care toată lumea îl laudă, dar care, la un moment dat, începe să devină din înger salvator demonul morții, cum ar trebui să fie tratat în continuare? Ar trebui să fie oprit, pentru că a greșit și greșelile au adus moartea? Sau ar trebui să fie lăsat să opereze în continuare?

Aceeași întrebare s-a pus în cazul doctorului Burnei, care a salvat multe vieți, dar la fel de multe a și distrus. Ancheta încă nu e finalizată în cazul lui și poate că românii au uitat. Memoria colectivă este de foarte scurtă durată, din păcate. Doar memoria celor care-și pierd copiii sau alți oameni dragi nu poate fi niciodată de scurtă durată. La fel e și cu luciditatea. Oare putem spune că un medic bun, dar care ajunge să greșească în mod fatal, rămâne tot un medic bun? Mai este înger sau a devenit demon? Ar trebui să-i trecem cu vederea greșelile care au ucis și să așteptăm să vedem ce face în continuare? Așa cred unii. Dar cei care cred asta nu se tem că vor deveni părtași la nenorocirea altor oameni, dacă se vor repeta greșelile acelui medic? Poate că așa s-a-ntâmplat și în cazul altor medici, dar ar trebui să devenim lucizi și să vedem că greșeala medicului care nouă ne-a luat viața copilului nostru s-ar putea repeta și în cazul altor copii.

Cum să mai consideri înger salvator un medic în care ai avut încredere, dar care ți-a lăsat copilul să sângereze până a murit, deși copilul tău putea fi salvat? Cum să taci și cum să accepți tăcerea propusă de alții, pentru a ascunde o eroare medicală atât de gravă? Cum să nu arăți adevărul unei intervenții chirurgicale prezentată ca fiind fără riscuri majore care a adus, în mod paradoxal, moartea unui copil care acum ar fi trebuit să se joace în brațele părinților și ale bunicilor lui? Și mai ales cum să-i condamni astfel la moarte pe alți copii, ca la ruleta rusească, pornind de la ideea că reputația medicului e mai importantă decât viețile noastre și ale celor pe care-i iubim?

Cei care în continuare apără reputația medicului, călcând în picioare moartea copilului nostru și viețile noastre distruse, dar și alte vieți care ar mai putea fi distruse în același fel, ar trebui să se gândească dacă e mai importantă misiunea lor de PR sau valoarea pe care o are viața, în general. Dacă PR-ul e mai important decât viața, atunci ar trebui să-și asume că devin complici la următoarele tragedii care s-ar putea întâmpla în același fel. 

Iata link-ul osanalelor!

https://www.facebook.com/Laura-Balanescu-Topor-un-om-exceptional-544329119340701/

UPDATE: Doamna doctor şi-a închis pagina. Nu a mai suportat criticile românilor de pretutindeni!

Cronica de Gaesti

Şoc la Crângurile de Jos: CE AU PUTUT GĂSI MAI MULȚI OAMENI, CÂND S-AU TREZIT! Poliția a început o anchetă de urgență!

Anvelope tăiate, geamuri sparte și bunuri lipsă din mașini! Asta au găsit, la prima oră …

One comment

  1. Nu sunt medic si nu pot aprecia daca doamna chirurg, echipa operatorie si personalul de asistenta al clinicii Sanador sunt vinovati de ceea ce numim malpraxis. Si chiar daca as fi, este de competenta celor inditruiti de legislatie sa acceada la informatii directe sa stabileasca gradul de vinovatie al personalului implicat si/sau al management-ului clinicii per ansamblu.
    Experienta personala nu este insa favorabila unui final corect. Cunosc in mod direct si indirect mai multe situatii in care adevarul a fost mutilat grav chiar de catre cei care erau responsabili de aflarea si prezentarea lui incit ramin rezervat ca (si) in acest caz vom afla ce s-a intimplat si cine este responsabil de tragedia produsa in Cazul Stefanel. Imi doresc foarte mult sa fiu contrazis de evolutia evenimentelor si sa putem afla in final ca ancheta in derulare a fost realizata de persoane competente si bine intentionate, cu respect fata de adevar si legislatie. In conditiile existente, cred ca pentru un final pozitiv, este nevoie, in doze apreciabile, si de ceea ce numim “circumstante norocoase”.
    Firesc ar fi insa ca pina la stabilirea adevarului, indiferent cit va dura aceasta, persoanelor implicate in acest esec medical sa li se interzica accesul in sala de operatie sau la orice act medical prin care pot pune in pericol viata pacientilor!!!
    Imi doresc ca media centrala si locala sa isi probeze si confirme statutul de putere in stat si cu incapatinare, profesionalism si obiectivitate sa urmareasca desfasurarea anchetelor si sa semnaleze cu promptitudine opiniei publice si organelor competente (in situatia fericita ca nu sunt infectate si acestea cu ticalosala sau ca sunt supraincarcate) derapajele si tentativele de eludare ale adevarului si legislatiei. Banuiesc ca este extrem de greu, extenuant, sa te opui unui „sistem (profund) ticalosit” (dispus din varii motive, dintre care nu lipsesc interesele de orice fel si comoditatea) predispus ca dupa un simulacru de analiza si ancheta sa concluzioneze ceea era stabilit din start: “principalii vinovati sunt defunctii si apartinatorii!”
    Aflarea adevarului si al gradelor de vinovatie in Cazul Stefanel, al mortilor si tuturor chinuitilor si mutilatilor de la Colectiv, al tuturor victimelor de malpraxis evident al sistemului medical romanesc, justifica insa acest efort imens, pentru ca aleile din cimitire, populate cu oameni omoriti cu zile, de medicii nostri (alei semnalate presei chiar de un chirurg, doctorul Oprescu!) sa fie mai scurte si mai aerisite.
    Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *