Un obicei unic în orașul Găeşti – focul mare din noaptea de Paşti din cartierul Vaideeasca –

 În cartierul Vaideeasca din Găești există obiceiul aprinderii unui foc mare în noaptea de Înviere, obicei singular în oraș. Fenomenul atrage foarte mulți locuitori din întreaga zonă, pentru a căror siguranță autorităţile mobilizează echipaje de poliţie, pompieri și ambulanţă. Lemnele aduse de flăcăii din cartier sunt așezate sub forma unui imens con, sugerând pregătirea unui foc mare de tabără, undeva la baza triunghiului format de spațiul dintre Biserica „Sfânta Treime”, Liceul Tehnologic „Dr. C. Angelescu” și fosta Școală nr. 2, numite, în Actul de temelie din 14 oct. 1945 al „Monumentului Eroilor” din apropiere, cele „trei așezăminte de cultură și ridicare sufletească”. (…)

Pentru păstrarea unui obicei unic în oraș

 Em. V. Dumitrescu, în monografia Găeștiului, amintește unele superstiții în perioada interbelică legate de Postul Paştelui sau de marea sărbătoare, precum: datul câinilor în tărbacă şi jocul cucilor. Incriminate în epocă de Ministerul de Interne ca fiind „vechi obiceiuri barbare”, chiar și acestea au dispărut astăzi din oraș. Despre cel care ne-a mai rămas, focul de Paști, copiii din cartierul Vaideeasca, fiind întrebați au răspuns: „un alt obicei din noaptea Învierii […] se strâng lemne de la tot cartierul pentru a face în faţa bisericii noastre un foc de 3-3,5 m, reprezentând purificarea sufletului” sau „în noaptea de Înviere, în părculeţul din faţa bisericii din cartier, se aprinde un foc uriaş, care simbolizează luminarea sufletelor”. Bătrânii întrebaţi asupra vechimii obiceiului spun că „aşa l-au pomenit de când s-au născut”, dar îşi amintesc că acum mai bine de jumătate de veac focul de Paşti „era aprins de preot după ce da Lumina”. Deşi mai este întâlnit şi în alte sate din judeţele învecinate (Argeş, Giurgiu ş.a.), obiceiul aprinderii unui foc mare a rămas în oraş numai în cartierul Vaideeasca. La parohiile învecinate, foste filii ale Parohiei „Sfânta Treime”, abia se mai aprind focuri, de ex. la Catane, iar la Parohia „Sf. Ioan” fenomenul a fost stopat la începutul anilor ’80 ai veacului trecut, din cauza locului în care focul era aprins şi reprezenta un real pericol de incendiu pentru gospodăriile din zonă. Stoparea acestui obicei s-a încercat fără şanse de reuşită şi în perioada comunistă, semn că acesta reprezenta și un simbol al oamenilor, o speranţă care se manifesta printr-o lumină fizică mai puternică decât cea a lumânării (prezentă în toate riturile de trecere: botez, înmormântare ș.a.), făcând cunoscută lumina lui Hristos, pe care regimul de atunci încerca „să o ţină sub obroc”. Şi după 1990, când parcul copiilor din faţa bisericii a fost amenajat de către Primărie, autorităţile au încercat din nou oprirea acestui obicei, reuşind numai diminuarea mărimii focului şi nu eradicarea fenomenului. S-a uitat faptul că anumite reglementări prevăd că este datoria autorităţilor de a păstra şi promova tradiţiile, folclorul şi specificul cultural local. De altfel, era imposibil ca un obicei cu origini în trecutul îndepărtat, să fie oprit ex abrubto. După două decenii, Primăria a amenajat un loc special, demarcat prin bordură, unde focul se va putea aprinde în continuare.

Cel puţin, micii comunităţi din Vaideeasca, menţinerea acestui obicei îi conferă o identitate aparte şi îi întăreşte sentimentul de unitate, fie şi din an în an, cu prilejul celei mai mari sărbători, într-o Românie majoritar creştină pe care mulţi încearcă să o dezbine, chiar şi astăzi, în centenarul Marii Uniri.

de Bogdan STOICA-GĂEŞTI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cronica de Gaesti

PSD-ALDE mai pun un bir nenorocit pe capul nostru! TREBUIE SĂ PLĂTIM APA DE PLOAIE! Facem împrumut în bancă să achităm facturi la Compania de Apă?

Este lege! Consumatorii au obligaţia să plătească inclusiv apa de ploaie care se scurge în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *