Enescu Supermarket

PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE ÎNVIERII DOMNULUI

                          YouTube previzualizare imagini                                   

                                                     HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiții mei fii sufletești, slujitori ai altarelor străbune și binecredincioși creștini, „Această aleasă și sfântă zi, împărăteasă și doamnă, sărbătoare a sărbătorilor” (Canonul Învierii), plină de lumină, măreție, bucurie și solemnitate, semn al iubirii milostive și al Atotputerniciei lui Dumnezeu, Învierea Domnului reprezintă, pentru fiecare creștin, cea mai importantă sărbătoare, reper sfânt ce ne descoperă sensul autentic al existenței noastre în lume și ne oferă, cu generozitate dumnezeiască, forța de a străbate neliniștile și provocările vieții, de a mărturisi, cu încredere în Bunul Dumnezeu, valoarea inefabilă a vieții ființei umane. Pentru omul din toate timpurile și din toate locurile, Fiul lui Dumnezeu a ales să Se Întrupeze, adică să intre în lumea noastră, să Se unească în mod tainic cu fiecare om în parte, să pătimească, să moară și să învieze, pentru a ne oferi mărturia supremă a valorii vieții umane, a iubirii dumnezeiești și a sensului existenței noastre: acela de a fi următori în iubire și milostivire, în speranță și lumină, Domnului Cel înviat din morți. Deoarece, în El, cei ce cred „gustă puterile veacului viitor” (Evrei 6, 5) și viețuiesc „ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru sine, 4 ci pentru Acela care a murit și a înviat pentru ei” (II Corinteni 5, 15). Izvorâtoare de bucurie și de lumină, de speranță și de încredere, Învierea Domnului este, prin excelență, sărbătoare a comuniunii, a solidarității și a unității în lumea noastră, semn de reconciliere, pace și bună înțelegere între oameni, mai ales că, în acest an, sărbătorim Paștele în aceeași zi, toți creștinii. Aceasta pentru că ea este operă a Preasfintei Treimi, modelul suprem de comuniune, iar comuniunea autentică se trăiește în Biserică, comunitatea sfântă ce rememorează și actualizează liturgic jertfa de pe Cruce, Moartea și Învierea Domnului (Fapte 2, 24, Romani 1, 3-4). Înviind din morți, Domnul ne-a arătat că drumul care duce la împlinirea vocației noastre umane trece, în mod obligatoriu, prin pătimire și Cruce, prin răstignirea față de modul superficial și materialist de înțelegere a vieții, prin omorârea păcatului și a slăbiciunii, prin înnoirea minții și a speranței noastre. Din această perspectivă, toate încercările vieții, suferința, boala și moartea capătă, întru lumina Învierii, sensuri cu totul noi. Ele aparțin pătimirii noastre, care odată liber asumate, în unire cu Hristos Domnul, ne asociază biruinței Sale glorioase și se constituie în trepte spre cer și mijloace de spiritualizare și de îndumnezeire, prin harul Său cel dumnezeiesc. În această sfântă noapte, cu inimile înnoite de speranță, de harică și dumnezeiască putere, precum și de încredere în bunătatea Creatorului, cântăm cu toții 5 mărețul imn al învierii: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”. Dreptmăritori creștini, Noaptea pascală este, de fiecare dată, pentru noi toți, o noapte specială, plină de încredere în milostiva iubire a Tatălui ceresc care, prin Învierea din morți a Fiului Său, ne dă fiecăruia dintre noi, certitudinea propriei noastre învieri, deoarece „Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți” (I Corinteni 15, 20). În același timp, ne aduce speranța că, dincolo de înfrângerile vieții, de orice neliniște și opreliște, de suferință, de frică și de moarte, se află biruința, plină de lumină, a Domnului Celui Înviat, la care, prin credință, ne asociem și noi. În mod tainic, dar sigur, Mântuitorul Hristos ne însoțește în toate momentele vieții noastre, în neliniște și suferință, în boală sau moarte, în încercare sau bucurie, pentru a ne ajuta, pentru a ne dărui sprijinul Său, balsamul milostivirii Sale, și pentru a fi părtaș cu noi la toate cele ale existenței noastre. El este primăvara veșnică a vieților noastre, Izvorul, Sprijinitorul și Desăvârșitorul nostru, Cel care nu a pregetat să-Și dea viața „pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră”, cum mărturisim în Simbolul de credință, pentru a ne arăta ce semnificație uriașă avem fiecare dintre noi înaintea lui Dumnezeu. Așa cum spunea Sfântul Irineu din Lugdunum, „omul 6 este gloria Dumnezeului Celui viu” (Adversus haereses, IV, 20, 7), cea mai importantă ființă a creației Sale, care are ca destin asemănarea în iubire, milostivire, generozitate și bunătate cu El. În lumina Învierii Domnului, viața noastră capătă sens, căci de acum știm că moartea este numai o trecere, poate grea, poate dureroasă, dar numai o trecere spre Împărăția lui Dumnezeu, o punte, adică un paște, de la moarte la viață, în care niciodată nu suntem singuri, ci întotdeauna cu Dumnezeu care ne iubește, ne luminează și ne călăuzește pașii spre întâlnirea cu El, în mod direct și nemediat, în zorii celei de a opta zi, așa după cum este numită, în teologia noastră răsăriteană, veșnicia. Paștele dă putere vieții noastre cotidiene, ne descoperă sensul tainic al fiecărui cuvânt, gest sau faptă, căci toate acestea sunt trepte spre nemurire, mijloace de spiritualizare și de îndumnezeire, după chipul Aceluia care ne-a iubit mai întâi (I Ioan 4, 10). Înviind din morți, Domnul Hristos a marcat în mod definitiv istoria umană, punând semnul biruinței Sale pascale în parcursul lumii noastre și în viața tuturor acelora care cred în El. Iubiți frați și surori în Domnul, Dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, când încă era noapte, cu tristețe și mâhnire, femeile mironosițe au pornit către mormântul Domnului Iisus, ca după ritualul vechi, să ungă cu uleiuri aromate Trupul Său, în semn de respect și de apreciere, de 7 evlavie și de iubire. Cine știe oare câtă neliniște, durere, îndoieli și întrebări purtau ele în sufletele lor atât de încercate? La fel cum, adesea, și noi suntem năpădiți în încercări, suferințe și neputințe, crezândune singuri și părăsiți de toți apropiații! Odată ajunse înaintea mormântului, o străfulgerare de speranță le-a cuprins, căci acea piatră foarte mare, parcă simbol al păcatului și al răutății, al întunericului și al morții, ce străjuia intrarea, fusese dată la o parte. La fel, vajnicii soldați romani, care din ordinul lui Ponțiu Pilat și cu promisiunea recompensei din partea mai marilor preoți de la Templu, păzeau mormântul ca nu cumva ucenicii Domnului să vină noaptea și să-I fure Trupul, ca apoi să spună că El a înviat, dispăruseră. Cu neliniște și cu o speranță tot mai mare s-au aplecat și au coborât treptele mormântului, dar nu au găsit trupul Domnului Iisus, ci au zărit numai giulgiurile singure zăcând, împăturite într-un colț (Ioan 20, 6). Apoi, doi îngeri le-au dat vestea cea mare și plină de bucurie: Hristos, Domnul, Învățătorul și Prietenul lor a înviat! „Pentru ce-l căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24, 5- 6). De aceea, ele au văzut și au crezut, la fel cum suntem și noi îndemnați de vestirea plină de speranță a Evangheliei (Ioan 20, 8). Mântuitorul nu mai era acolo, în micul și întunecatul mormânt, ci înviase. Acea mică și aparent neimportantă sămânță, fărâmată parcă de răutatea și necredința umană, aruncată în adâncul pântecelui pământului, a înflorit și a făcut să irumpă viața. De 8 fapt, aceasta este adevărata și marea noutate a vieții, acea Veste cea Bună care copleșește lumea cu speranță: Hristos a înviat din morți și moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Moartea nu poate să învingă niciodată viață. Viața este mai mare decât moartea. Cu teamă sfântă și cu cutremur, femeile mironosițe au primit această veste ce le-a zdruncinat din temelii toate certitudinile existenței lor de până atunci și, cu bucurie mare, cu speranță și încredere au alergat, împărtășind această Veste Bună apostolilor, devenind vestitoare ale bucuriei, speranței și iubirii milostive ale lui Dumnezeu, „apostole ale apostolilor” cum au fost denumite, căci ele sunt primele vestitoare ale Învierii, martore sensibile ale biruinței lui Hristos asupra morții (Luca 24, 9-10), ce au spus tuturor că „A înviat cu adevărat Domnul” (Luca 24, 34). După aceea, Domnul Cel Înviat S-a arătat apostolilor și multor altora, pentru a le spori bucuria și a le întări credința. Domnul și Stăpânul vieții era mort, iar acum trăiește, este viu, triumfă și ne călăuzește pentru a fi și noi, împreună cu El, biruitori ai păcatului, răului, întunericului și morții! Cu iubirea Sa milostivă și astăzi, până la sfârșitul veacurilor, El nu încetează să înlăture, cu putere dumnezeiască, pietrele păcatului și ale neputinței de pe mormintele sufletelor noastre, acelea pe care le purtăm în interiorul nostru și care ascund egoism, durere, teamă, iluzii sau neîncredere, tot ceea ce nu ne lasă să trăim deplin, împiedicându-ne să ne manifestăm ca fii ai luminii, ai Tatălui ceresc, de la care vine tot binele din lume. 9 Iubiți creștini, Învierea Domnului reprezintă o sărbătoare a comuniunii, a solidarității și a iubirii generoase față de aproapele nostru, aflat în necaz și suferință. Prin urmare, avem cu toții datoria să răspândim această bucurie a Veștii celei Bune a Învierii lui Iisus Hristos din morți, împreună cu faptele pline de milostivire față de aproapele nostru, căruia atunci când îi alinăm suferința sau îi dăruim din cele necesare vieții cotidiene, contribuim la luminarea chipului lui Dumnezeu din noi. Avem datoria de a fi părtași, prin tot ceea ce facem, la răspândirea dreptății și a echității în societatea în care trăim, la alungarea urii și a răutății, a dezbinării și a violenței, adică la renunțarea a tot ceea ce este nefolositor existenței noastre. Mesajul marii sărbători a Învierii Domnului este unul de pace și de bucurie, de speranță și de lumină, de ajutorare reciprocă și de comuniune, iar acesta trebuie promovat în viața noastră, acolo unde trăim și muncim, deoarece numai așa putem schimba chipul lumii în care trăim și ne putem aduce contribuția la crearea civilizației creștine a iubirii. Adevărata schimbare trebuie să se petreacă în sufletele noastre, pentru că numai așa vom reuși să transformăm comunitățile noastre, să creăm o lume mai dreaptă, mai bună și mai frumoasă, mai suportabilă, o reflectare a Împărăției lui Dumnezeu. 10 Iubiți fii duhovnicești, Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru statornicia, curajul și hotărârea cu care vă manifestați sprijinul pentru ora de religie din școala românească și pentru susținerea valorilor familiei tradiționale, precum și pentru ajutorul constant și generos pe care-l oferiți realizării proiectelor social-filantropice ale Bisericii noastre strămoșești. Prin bunăvoința lui Dumnezeu, anul acesta a fost proclamat, de către Sfântul Sinod, drept „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”, pentru a aprofunda importanța sfintelor icoane în viața spirituală a Bisericii noastre străbune și a omagia personalitatea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian, care, în vremuri de cumpănă și persecuții, a știut să călăuzească, așa cum se cuvine, Biserica străbună și poporul binecredincios pe drumul mântuirii. Tot în acest an, aniversăm 500 de ani de la începutul construirii Catedralei Mitropolitane din Târgoviște, precum și jumătate de mileniu de la prima canonizare de pe teritoriul țării noastre, prin trecerea în rândul sfinților a marelui Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Întâistătătorul Bisericii muntene. De asemenea, acest an este dedicat, în Eparhia noastră, aniversării activității tipografice de la Târgoviște a Diaconului Coresi. 11 Cu părintească grijă, doresc să vă reamintesc că momentul spiritual și cultural cel mai de seamă al Eparhiei noastre, care și în acest an, va fi constituit de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești, va cuprinde ceremonii solemne și pelerinaje, ce se vor desfășura în zilele de 10 și 11 august, în vechea Cetate de Scaun a Târgoviștei.

Dăruindu-vă aceste gânduri, vă îmbrățișez pe toți, preoți și credincioși, întru bucuria, speranța și lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și vă binecuvintez întru propășirea sufletească, în nobila credință a strămoșilor noștri! HRISTOS A ÎNVIAT!

Al vostru arhipăstor și părinte, totdeauna rugător către Milostivul Dumnezeu, pentru bucuria, sănătatea și pacea voastră, a tuturor,

† N I F O N Arhiepiscop și Mitropolit

Cronica de Gaesti

Ies peneliştii în stradă! UITE CE MAI FAC LIBERALII DÂMBOVIŢENI, PE LÂNGĂ PARTICIPAREA LA BALUL BOBOCILOR DIN RĂCARI!

Devenit din partid mic partid minuscul, PNL Dâmboviţa încearcă să iasă în evidenţă cu un …

Lasă un răspuns