După ce foarte mulţi s-au grăbit să-i cânte prohodul, umplând oraşul şi judeţul cu zvonuri morbide, primarul Găeştiului, Dan Iacobuţă, rupe tăcerea, în exclusivitate pentru Cronica de Găeşti. Aflat la tratament într-una dintre cele mai bune clinici din lume, în Turcia, edilul ne-a confirmat că starea lui se îmbunătăţeşte şi că are planuri mari pentru oraş.
„Am ştiut dintotdeauna că la bine prietenii se măsoară cu miile, iar la greu, de multe ori nu este suficientă lupa. Îţi trebuie microscop. Nu am făcut pentru oraş nici un sfert din ceea ce mi-am propus şi sunt hotărât să nu mor până nu voi face măcar jumătate. În ceea ce-i priveşte pe cei care acum se bucură, este problema lor dacă vor să mă împiedice sau să mă ajute”, a declarat Dan Iacobuţă, mai hotărât decât oricând să schimbe faţa oraşului.
„În general, Dumnezeu m-a ajutat în ceea ce mi-am propus şi sper că şi de data aceasta mă va ajuta”, a concluzionat Iacobuţă.
Cronica de Găeşti îi transmite multă sănătate şi suntem convinşi că are puterea, resursele interioare şi motivaţia nu numai să revină cât mai repede în fruntea oraşului, acolo unde este aşteptat, dar şi să-şi ducă la îndeplinire toate proiectele atât personale, cât şi profesionale.
2 Comments
You must be logged in to post a comment Login
Leave a Reply
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
aura
1 februarie 2015 at 16:32
O, ce de oameni sunt interesaţi de soarta primarului! Ce de vizualizări!
Corespondenta în exclusivitate!!!?
Cum asa?
Parca mai ieri va judecaţi prin tribunale.
Sa fie primarul spăşit şi să realizeze că a greşit? Asta e ca un fel de :” îmi pare rău, iartă-mă?”
Nu vreau sa scriu mai mult.
Ii doresc din toată inima să se înzdrăveneasca, să se întoarcă sănătos acasă, să lase ura deoparte, pentru ca nu-i aduce decât boală, să lase proiectele ambiţioase altora, să-şi îngrijeacă sufletul pentru ca acesta e cel mai important!
Să mulţumească lui Dumnezeu pentru că i-a dat posibilitatea să ajungă la medici în străinătate; pentru că a făcut ca el să aibă banii necesari pentru aceasta, altfel, sistemul medical din România îi cânta demult prohodul.
Cred că acum e conştient că e nevoie de servicii medicale de bună calitate şi în oraşul nostru şi că spitalul local TREBUIE să funcţioneze.
Acest proiect să facă parte din jumătatea pe care şi-a propus să o realizeze. Şi nu oricum, de mântuială, ci cu simţ de răspundere.
Onoarea, fala, rangul, gloria, oricât de mult le-ar preţui, nu valorează nimic in comparaţie cu liniştea, sănătatea, fericirea alături de cei dragi. Trebuie să trăieşti bine în pielea ta.
Se pare că acest eveniment din viaţa lui l-a făcut mai înţelept şi conştientizează că nu toţi care i-au fost alături şi s-au gudurat pe lângă el; l-au lăudat mincinos, atunci când era bine, iar acum la greu, când poate nu mai au ce obţine de la el, l-au părăsit, e un câştig pentru el. De astfel de oameni nu are nevoie!
Încă odată, primare, îţi doresc sincer SĂNĂTATE!
Şi nu uita, nu suntem nemuritori!
Există viată şi înaintea noastră, dar şi după noi!
Nu suntem de neânlocuit!
Hrăneşte-ţi spiritul şi mulţumeşte zilnic lui Dumnezeu pentru că exişti!
Ura macină suflete!
eugenutul
1 februarie 2015 at 22:08
De acord cu spusele Aurei! As adauga o zisa cunoscuta de cand lumea:” … linguselile de astazi sunt plata anticipata pentru tradarile de maine!”
Este de datoria noastra sa convietuim ajutandu-ne, in special cand gresim. Cum reusim sa o facem, asta este o alta mancare de peste, deloc simpla.
De obicei boala, necazul, (la limita chiar tragedia), etc. au menirea de a ne intelepti, relevandu-ne asemenea turnesolului esentialul de frivol, sacrul de profan. Urand, dusmanind, razbunandu-te , etc, nu realizezi (in fapt, este practic imposibil) ca primul care are de suferit esti chiar tu, gazda nestiutoare si ignoranta a acestor stari sau sentimente!
Pe scurt, dorim domnului Dan Iacobuta sa isi refaca sanatatea zdruncinata, sa redevina omul vital si zambitor pe care il stiam, iar necazurile pe care le are (si pe care ii dorim sa le depaseasca), sa ii fie sfetnic intelept pentru intelegerea pe nivele mai profunde a vietii si destinului personal precum si a obstii careia i s-a oferit ca edil sef.