Enescu Supermarket

POVESTEA VORBEI ȘI A PURTĂTORULUI EI

Gardian, militant sau adorator al preşedintelui. Yesman sau apendice prezidenţial care lecturează  comunicate de presă. Lipsit de substanţă sau credibilitate, îngrădit, chiar dacă a avut personalitate. Reactiv la limită sau degrabă propovăduitor de „no comment”. Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei României a fost mai tot timpul cu spatele la presă, deşi a venit, de multe ori, din mijlocul ei. Acum, literatura se mută la Palatul Cotroceni. Va ştii ea cum să vorbească jurnaliştilor?

 

megaphone

I-am cunoscut pe toţi comunicatorii şefi de la Palatul Cotroceni. Vorba vine, comunicatori! Cu unii am fost coleg pe teren, ca reporteri: Răsvan Popescu, Adriana Săftoiu, Valeriu Turcan. Toţi care au mers să poarte vorbele Preşedinţiei au fost atinşi de sindromul fortăreţei inexpugnabile. Asediată de presă, dar niciodată cucerită.  Strategia low-profile şi barajul informaţional au funcţionat din obişnuinţă şi inerţie la preşedinţii Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Ambii obişnuiţi cu omerta comunistă. Pe vremea lor s-a înregistrat cea mai mare cantitate de ştiri date „pe surse”. Asta spune ceva despre un anumit stil de comunicare.  Parcă profesorul de geologie Constantinescu a mai mişcat ceva, totuşi.

 

De la porte parole la comisar european

 

Ion Iliescu nici n-avea nevoie de purtător de cuvânt. El era cel mai bun. La început îi mai scăpau vorbe din gură ambasadorului Traian Chebeleu, consilierul pentru politică externă, aflat în rolul ingrat de porte parole. El vorbea ca diplomatul: formă fără fond, zero informaţie. Apoi, a venit Corina Creţu. Doamna aceea care acum e comisar european pentru politică regională. Corina Creţu, vremelnic jurnalistă în presa oficioasă a puterii, dar o femeie adevărată, devotată şefului. Corina îl idolatriza pe preşedinte şi îi dispreţuia duşmanii, până la ură. Nici ziariştii acreditaţi la Cotroceni nu prea erau prietenoşi cu regimul „Ilici” Iliescu. Cine nu era cuminte şi ascultător, nu primea nicio informaţie, din alea puţine care răsuflau. Şi nu era luat în delegaţiile oficiale, în străinătate, într-o vreme când jurnaliştii voiau să vadă lumea, dar nu-şi permiteau. Pentru redacţiile „inamice”, brusc, nu mai erau locuri în avionul prezidenţial. În rest, Corinuţa se lăsa alintată de jurnaliştii favorabili Cotroceniului. Citea timid, veşnic emoţionată, poticnit şi cu tremolo în glas, comunicate de presă terne, în briefinguri de presă cenuşii. Cam asta a produs purtătoarea de vorbe dulci ale preşedintelui Ion Iliescu, în două mandate.

 

BBC sau British Broadcasting Cotroceni

 

Între cele două mandate iliesciene a fost Răsvan Popescu. Jurnalist, scenarist, scriitor. Nu-l pot uita. Când era reporter BBC mai ajungea târziu la briefinguri. Risca să piardă declaraţii politice importante. Îl ajutam să le înregistreze de la noi. Colegial, doar se mai întâmplă. Răsvan, un taciturn ca ziarist, s-a antrenat ca purtător de vorbe în guvernul ţărănistului Radu Vasile, după ce s-a înscris în PNL. Apoi s-a paraşutat la Cotroceni ca porte parole, fără să lase urme notabile. De notat, a notat totul într-un jurnal care s-a transformat într-o carte despre cei pe care i-a slujit. Adică a dat din casă, din palat, din guvern. Azi e preşedintele CNA, instituţia care-şi face de cap cu audiovizualul.

 

Adriana de la agenţie

 

Adriana Săftoiu a preluat şefia comunicării prezidenţiale de la iliesciana Corina Creţu. Adriana mi-a fost colegă de trust, la Media Pro. Ea era la agenţia Mediafax, un reporter apreciat. S-a ataşat cumva de fosta Convenţie Democrată şi de acelaşi lider ţărănist Radu Vasile, căruia i-a purtat vorbele în Guvern. Apoi, s-a ataşat de fostul Partid Democrat şi de Traian Băsescu. A făcut şi ea ce-a putut la Cotroceni, atât cât a avut loc de Elena Udrea. Când n-a mai avut deloc, a plecat. Viaţa Săftoaicei cu Băsescu era grea, ca porte parole. „Abia aştepta să ies din birou şi să pună mâna pe telefon ca să intre în direct la TV”, îmi mărturisea Adriana despre şeful ei. „La fel ca şi unui copil , dacă îi spui NU preşedintelui, cu atât face mai rău. Nu-i spui asta dacă nu-i aduci argumente. E o provocare teribilă să-l convingi pe Băsescu asupra unui lucru. Are o inteligenţă cerebrală, secondată foarte bine de instinct… e foarte greu să ţii pasul cu el şi se induce falsa impresie că nu e om de echipă, el care găseşte uşor punţi de comunicare cu masele”.  Ulterior, Adriana Săftoiu şi-a mai temperat aprecierile despre Băsescu, ca mega-star politic. De la ea ne-a rămas o carte tocmai bună pentru specialiştii într-ale comunicării politice şi nu numai: „Vocile Puterii”. O culegere de interviuri cu foştii purtători de cuvânt de la Guvern şi Preşedinţie. O găsiţi aici, dacă o mai găsiţi, în aceste zile în care dispar conturi de Facebook ale purtătorilor de cuvânt:

https://archive.org/details/Adriana_Saftoiu-Vocile_Puterii_06__

 

Şi alţii

 

Valeriu Turcan i-a urmat Adrianei Săftoiu la pupitrul de voci ale Cotroceniului. Prea puţin timp ca să fie relevant. Un băiat liniştit, low-profile, fost jurnalist la radio Contact şi BBC. Şi-a făcut mâna, ca şef al Agenţiei de Strategii Guvernamentale, în guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu, fostul lui patron de la radio Contact. Vali e şi (mai) cunoscut ca soţ al deputatei PDL, Raluca Turcan, o fiinţă politică destul de vocală. La fel ca Adriana Săftoiu, Valeriu Turcan a demisionat de la Cotroceni. A plecat mai sărac, cu datorii la bănci, dar cu o maşină nouă şi cu vilă la Mogoşoaia, potrivit declaraţiei de avere.

Ultimul pe listă e Bogdan Oprea.  Un ziarist ilustru necunoscut pe la EVZ şi Prima TV, apoi purtător de cuvânt al Elenei Udrea la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. A fost cel mai tânăr (30 de ani) şi neprihănit purtător de cuvânt prezidenţial. Şi cam atât.

Spovedanie la Palat

Azi, literatura se mută la Palatul Cotroceni, ca purtător de cuvânt. Pe Tatiana Niculescu Bran o ştiu vag, din vremea radio BBC. Cred că am văzut-o şi pe teren, de vreo două ori. O persoană discretă, poate prea discretă. Ca să fii purtător de cuvânt trebuie să fii vocal, în sensul bun. Nu eşti bun doar să faci revista presei, să manevrezi jurnaliştii şi să-i spui preşedintelui ultimele bârfe. Eşti, trebuie să fii, un negociator între jurnalişti şi administraţia prezidenţială, un animator al biroului de presă, un selector al informaţiilor relevante, un filtru pozitiv al informaţiilor negative şi un paratrăznet al crizelor. Eşti, trebuie să fii o prezenţă activă şi plăcută pentru presă, să ai o amprentă personală atunci când comunici deciziile altora, ca şi cum ar fi deciziile tale. Ai libertatea de a-ţi alege tonul cu care comunici. De aici îţi vine credibilitatea şi eventual, popularitatea. Că de vizibilitate nu vei duce lipsă, se ocupă fraţii tăi din presă să te încondeieze zilnic.

Ca purtător de cuvânt la Cotroceni eşti partenerul preşedintelui. Avantajul tău e că lucrezi într-o instituţie de influenţă, nu într-una de decizie, precum Guvernul. Discuţi cu mai puţine persoane şi deci, ai mai puţine centre de influenţă. În echipa de consilieri cotrocenişti, când ei se încaieră, o faci pe mediatorul. Va trebui să-i convingi să nu „sifoneze” informaţii tendenţioase, când se supără sau au interese. Problema Tatianei Niculescu Bran nu e doar una profesională, ştie sau nu ştie comunicare instituţională. E una de respect şi de credibilitate în faţa noii echipe de la Cotroceni. Vor fi acolo şi consilieri hârşiţi în politică şi în manevre. Greu să te impui în faţa lor. Greu de ucis. Fără impunerea profesională sprijinul lui Iohannis nu va fi suficient pentru purtătoarea de vorbe. Riscă să comunice, vorba cântecului interpretat de Dalida: „paroles, paroles, encore des mots, rien que des mots, des mots magiques, des mots tactiques, qui sonnent faux”.

Cum va putea autoarea „Spovedaniei de la Tanacu” să facă faţă la toate astea?  Greu de spus. Poate că vom asista foarte repede la o „Spovedanie de la Cotroceni”.

Cristian Niculescu

Cronica de Gaesti

S-A SEMNAT CONTRACTUL, VOM AVEA MALL LA TÂRGOVIŞTE!

Consiliul Județean Dâmbovița a găzduit astăzi, 17 noiembrie 2017, evenimentul de semnare a contractului în …

Lasă un răspuns