Enescu Supermarket

Încuscririle, mituirile și scandalul mediatic

Astăzi vorbim despre mituiri ale unor judecători, avocați, polițiști și procurori, cu zeci sau sute de mii de euro, în ultimii 25 de ani. O întrebare firească, în context, ar fi: oare cum s-au dat sentințele fără șpagă? Ar fi interesant de aflat!

mita-1

Pentru asta, ar trebui să fie reluate dosarele penale, cu toate condamnările din ultimii 25 de ani. Poate vom avea surprize, acolo unde condamnații n-au dat șpagă. Cel puțin, asta reiese din scandalul corupției în Justiție. Dar e nevoie, mai întâi, de un scandal mediatic de mari proporții, pentru a se căuta adevărul. Nimic nu se întâmplă „de la sine” – pentru că „sinele” care-ar trebui să facă ceva în sensul ăsta (adică politicienii care-ar putea face o propunere legislativă corectă) nu e interesat decât de propria imagine, așa cum se vede ea din afară. Eventual, din afara granițelor țării, în contextul actual.

 

Tot astăzi vorbim despre traficul de influență, în termeni penali. Nu înțeleg de ce ne miră atât de mult această practică străveche, din moment ce știm că a existat dintotdeuna. E adevărat că în ultimele decenii s-a legiferat și s-a condamnat practica (mai mult formal), însă ea a existat și va exista cât timp vom trăi pe Terra, pentru că face parte din natura umană. Mai grav este, însă, faptul că autoritățile care-ar fi trebuit să-i oprească, în ultimii 25 de ani, pe traficanții de influență, de droguri, de carne vie, de țigări, de băuturi alcoolice și de multe altele, nu au făcut nimic în acest sens. De ce nu au făcut nimic? Răspunsul la această întrebare ar trebui să fie dat de către cei vinovați, iar cei vinovați, în cazul ăsta, sunt toți cei care-au știut și n-au făcut nimic. Și totuși, sunt trași la răspundere doar unii, foarte puțini, comparativ cu nivelul la care a ajuns fenomenul numit Corupție, în Justiție și nu numai, în România. Și se întâmplă doar dacă există, în prealabil, un scandal mediatic.

neamurile lui mondialu

În legătură cu fenomenul cumetriei, trebuie să luăm în considerare ceva foarte important: suntem atât de convinși că familia este celula de bază a societății, încât căsătoria a fost întotdeauna cea mai importantă instituție. Atât de importantă, încât o-ncuscrire bine făcută poate rezolva mai multe probleme de familie decât o mie de șpăgi. La asta s-au gândit și clanurile mafiote, când și-au stabilit cumetriile, dar aici mai e o problemă care trebuie luată în seamă: un cumătru care refuză un astfel de „pact” poate fi acuzat de incorectitudine politică – lucru foarte grav pentru imaginea României, mai ales dacă refuzul vine de la membrii familiei președintelui, într-o țară în care până și Madonna a venit să cânte și ne-a avertizat pe toți că-i discriminăm și-i marginalizăm pe rromi. Dincolo de scandalul legat de sumele fabuloase care-au circulat între clanurile mafiote și fratele președintelui, partea legată de cumetrie rămâne o problemă din care familia nu putea ieși nicicum. În momentul unei asemenea propuneri, orice răspuns din partea celui solicitat ar fi devenit, din start, un lucru de condamnat. E și asta o formă de șantaj, nu doar emoțional, ci chiar penal, dacă s-ar constata că intenția clanului a fost de la început aceea de a ajunge în sfera de influență a președintelui României.

 

Legat de încuscriri și cumetrii, procese de conștiință nu-și face nimeni. De fapt, e normal să fie astfel, pentru că istoria ne arată că instituția căsătoriei n-a fost niciodată altceva, cum nici cumetriile nu s-au stabilit pe alte criterii vreodată. De ce nu s-ar comporta clanurile mafiote de astăzi așa cum au făcut-o nobilii societăților anterioare secolului XX? Sau, cine spune că practica străveche a cumetriei bazate pe interese teritoriale sau financiare s-a oprit, subit, într-un moment oarecare al istoriei?

 

Dacă ne uităm mai bine la ceea ce se întâmplă astăzi în jurul nostru, putem constata că absolut nimic nu s-a schimbat. Doar literatura a indus, la un moment dat, un alt curent de opinie, pe care secolul XX l-a supralicitat. Dar căsătoria, cumetria, încuscrirea sunt, de fapt, tot atâtea modalități prin care unii au reușit, de-a lungul timpului, că-și consolideze poziția socială, să-și mărească averea familiei, să-și extindă teritoriile deținute, indiferent la ce nivel. În perioada medievală, lucrurile acestea erau atât de firești, încât reprezentau baza diplomației. Așa că nu trebuie să ne punem întrebări în legătură cu moralitatea instituției căsătoriei sau a cumetriei, ci, mai degrabă, în legătură cu unele neconcordanțe între legislația actuală și metehnele dintotdeauna ale omului.

 

Totuși, niciodată nu au fost legiferate încuscrirea sau cumetria din interes. Nimeni nu le condamnă și nici nu s-ar putea întâmpla asta. Un observator detașat poate spune că întotdeauna, în orice societate, oamenii au făcut convenții matrimoniale acceptate de comunitate, pentru a-și consolida poziția socială și pentru a produce forța de muncă necesară dezvoltării generale. Dacă unii au ales să-și consolideze, prin contactul de căsătorie, și propriile averi, să-și crească influența și puterea, în ierarhia socială, nu se poate spune decât că au avut de câștigat mai mult decât cei care nu au făcut alegeri în funcție de aceste criterii. Dar atât! Restul e ipocrizie și un soi de nevoie vinovată de a respinge firescul naturii umane. În același context, nașii n-au fost, de fapt, niciodată „părinți spirituali”, ci doar variante de a extinde relațiile de familie, în scopuri lucrative.

 

În aceste condiții, dacă legile oamenilor n-au avut niciodată vreo legătură reală cu legile moralei, de ce s-ar întâmpla asta în secolul XXI? Oare legislația are la bază moralitatea sau unele practici transpuse în legi scrise astfel încât un avocat bun să știe întotdeuna care sunt „portițele de scăpare” pentru clienții lui? Și, dacă e așa, Justiția este cea care face dreptate sau ceva din care scapă cine poate? Dacă e așa, înseamnă că un avocat bun și câteva jonglerii absolut legale, ar putea scăpa de pedeapsă pe oricine, oricât de vinovat ar fi, în schimb, fără un avocat bun, i s-ar putea întâmpla oricărui nevinovat să fie condamnat în locul celui vinovat. Bineînțeles, orice avocat poate fi înlocuit, așa cum am văzut, cu o șpagă foatre mare! Despre asta e vorba în scandalul din ultima săptămână.

 

 Diana Scarlat

 

 

Cronica de Gaesti

TÂNĂR DE 34 DE ANI, JUCAT ÎN PICIOARE LA CRÂNGURILE! Reacţia poliţistului sesizat de comiterea infracţiunii este halucinantă!

Bătut bestial pentru un motiv incredibil: că nu a putut să lucreze la o hazna! …

Lasă un răspuns