Enescu Supermarket

EDITORIAL: Justiția, ultima frontieră

Diana Scarlat

Amărâții ne dau nouă / lapte, carne, miere, ouă… Așa ar putea suna, în România, sloganul judecătorilor corupți de la țară… Dar, dacă în zona rurală avem arestări de judecători care-au luat șpagă miere, ouă și găini, pentru Dumnezeu știe ce găinării, la nivel înalt vorbim de sute de mii de euro. Când s-au întâmplat toate astea? Cum e posibil să trăim într-o țară membră UE, în anul 2014, și să discutăm despre un sistem corupt în totalitate? Oare de ce nu s-a întrebat nimeni până acum în ce fel se desfășoară procesele, în sălile de judecată? Privind, astăzi, imaginea de ansamblu a Justiției din România, putem afirma doar că somnul rațiunii a născut deja prea mulți monștri. Dar, în continuare, nu facem nimic. Rațiunea noastră doarme bine.

imagesJustitia cea oarba

Dacă analizăm cu atenție evenimentele din ultimele zile, vom constata că se discută intens despre corupție la orice nivel, dar nimeni nu s-a gândit să caute soluții concrete pentru a schimba ceva. În SUA, americanii ăia pe care mulți dintre noi îi înjurăm, pretinzând că sunt foarte proști – comparativ cu inteligența nativă incontestabilă a românului născut poet – ies periodic în stradă, ca să-și apere oamenii. Pentru noi, noțiunea de „om” rămâne ceva abstract, nedefinit. Chiar și pentru jurnaliști, de cele mai multe ori este mai importantă știrea decât omul, contează ratingul și nu suferința unora care nu se pot apăra, traficul și nu nedreptatea. De-aia nu vom ieși niciodată în stradă, în România, dacă va trebui să milităm pentru nevinovați. Americanii o fac. Tot de la americani a pornit, cu ani în urmă, un nou curent al reverificării dosarelor celor condamnați pe nedrept, atunci când s-a constatat că în închisori ajungeau prea mulți nevinovați. Dar noi, românii, nu vom face nimic. Cel mult, vom asculta. Vom citi știrile, dacă nu cumva și asta e prea mult, pentru că e vară și e prea cald afară. Ne convine sau nu ne convine că se discută despre o serie interminabilă de nereguli în justiție, ascultăm sau citim, dar nu ne gândim la nimic mai departe de ceea ce se spune. Spiritul civic nu s-a inventat în România, iar Societatea Civilă rămâne și astăzi o formă fără fond care, în cel mai bun caz, poate aduce niște venituri celor ce accesează fonduri europene.

Ca jurnalist de teren, am avut ocazia, de foarte multe ori, să asist la manifestații de stradă. În funcție de „calitate”, le-am împărțit, de-a lungul timpului, în categorii distincte: manifestații politice, sindicale, pentru animale, împotriva gazelor de șist, etc. Dar am asistat și la manifestații cu trei sau patru „speriați” mânați de spirit civic, atunci când venea vorba de oameni! În România e relativ ușor să scoți în stradă un număr mare de oameni, dacă au ceva de câștigat, ca în cazul manifestațiilor politice sau sindicale, sau dacă militanții fac parte din organizații pentru protecția animalelor, a mediului înconjurător, etc. Dar la oameni nu s-a gândit nimeni până acum.

Aici se naște întrebarea: dacă Justiția este atât de coruptă, cum sunt cei condamnați de Justiția din România? Eventual, am putea să-l întrebăm pe Bob Dylan, care va cânta la București, pe 25 iunie, ce l-a mânat în luptă, în anii ’70, când a compus celebra piesă „Hurricane”, militând pentru eliberarea lui Rubin Carter, campionul care a devenit victima sistemului corupt din SUA, fiind acuzat de o crimă pe care nu a făcut-o…

Pentru că Justiția coruptă nu se rezumă la o șpagă pentru care-ar trebui să fie trași la răspundere niște magistrați. Înseamnă mult mai mult. Poate însemna că, „pentru liniștea noastră”, plătesc niște oameni nevinovați, deveniți victime ale sistemului corupt. Iar noi nu știm nimic despre acești oameni. Și nici nu vrem să aflăm. Deși am putea fi oricând în locul lor. Somn ușor!

Diana Scarlat

Cronica de Gaesti

Florinel din Vişina nu mai este „preoteasă”! S-A RUPT LANŢUL DE IUBIRE!

A luat bătaie şi s-a despărţit de soţul lui, preotul de 79 de ani din …

Lasă un răspuns