Enescu Supermarket

SENZAŢIONALĂ POVESTE DE VIAŢĂ! Alex Murphy, vrăjitorul din Găeşti! IATĂ CUM DESTINUL ŢI SE ÎMPLINEŞTE ATUNCI CÂND ÎŢI DOREŞTI CU ADEVĂRAT!

foto6alex2Alex 1

„Mami, vreau să fac şi eu desene animate!” „Numai vrăjitorii pot”, îmi răspundea  ea. Şi atunci, m-am hotărât să devin un vrăjitor!”. Lumea în care îşi construieşte visurile nu are limite, întrucât este hrănită cu un talent absolut fenomenal. Alex Murphy, aşa cum îl cunosc prietenii, şi cum singur s-a „botezat”, pe la 5 ani, după personajul unui film preferat, te impresionează din prima clipă. Are un chip luminos, cu ochi mari, expresivi, dincolo de care arde pasiunea pentru artă. O pasiune descoperită în copilărie, o pasiune care, cu siguranţă, îi va croi viitorul strălucit pe care-l merită.

katy-perry-akshay-nair alluring_Marilyn_Monroe_by_noeling

„Îmbrăcam pereţii toaletelor în graffiti. Aşa am fost eu descoperit ca artist!”

Alex desenează de când se ştie. Crede că a moştenit talentul de la bunica şi de la mama sa, însă pentru el este un mod de viaţă. Nu poate respira fără să creeze forme şi culori, fără să dea viaţă unor personaje fantastice. Desenul este în sângele şi în inima lui şi este modul în care se exprimă în relaţia cu lumea. La Şcola Generală Valea Mare, unde a învăţat primele clase, fiind crescut de bunica sa, profesorii au remarcat că Alex este… vrăjitor. Tot holul instituţiei de învăţământ, până la cancelarie, era o expoziţie cu lucrările copilului-minune, pe teme pe care le doreau profesorii. De la scene istorice, până la peisaje sau portrete îmbrăcau  pereţii şcolii şi erau un izvor nesecat de uimire pentru oaspeţi. Liceul l-a urmat la „Dr.C. Angelescu”. Clasă de electrotehnică, nimic de-a face cu arta. Desenul tehnic era singura materie la care Alex excela cu adevărat. Înzestrat de natură cu un excepţional simţ al formelor şi al dimensiunilor, mergea până la cele mai mici detalii inginereşti în lucrările sale. „La multe ore chiuleam. Furam creta colorată, pisam cărămidă şi îmbrăcam pereţii toaletelor în graffiti. Aşa am fost eu descoperit ca artist”, ne-a povestit, amuzat, tânărul. Apoi, a început să devină o adevărată vedetă printre colegii adolescenţi, care şi-au dorit tatuaje executate cu precizie, portrete sau simple mâzgălituri. „Mi-aş fi dorit să merg la o şcoală de arte, dar nu a avut cine să mă îndrume. Era clar pentru mine că nu sunt pe drumul cel bun şi am încercat să mă perfecţionez de unul singur”. Pe Alex Murphy nu l-a învăţat nimeni, niciodată, să deseneze. Tot ceea ce face vine din interiorul său. Pentru el, cea mai mare fericire înseramnă să aibă alături o mină de creion şi o foaie. De aici, se deschid orizonturi nebănuite.

foto2 foto3 foto4 foto5Picture 457

Paznic al universului artei!

 

Viaţa lui Alex este asemenea personajelor din filmele pe care le urmărea fascinat, când era copil. El nu a încetat niciodată să creadă în steaua lui norocoasă, însă a trebuit să se adapteze lumii dure a zilelor noastre, fără să ştie că toţi paşii pe care îi făcea îl duceau către destinul său. „După liceu, m-am înscris la Şcoala de Arte din Bucureşti. Ca să mă întreţin, mi-am căutat un loc de muncă. Nu am găsit decât posturi de paznic. Acum câteva luni, firma la care lucram ne-a anunţat că îşi va închide porţile. Cu toate acestea, am insistat şi m-am dus, în preajma Paştelui, să întreb dacă totuşi se mai găseşte ceva de lucru. Un responsabil de acolo m-a întrebat dacă m-ar interesa un post similar în sectorul 3.  Am acceptat imediat şi am ajuns la Centrul Cultural Casa Artelor”. Tânărul a ajuns, astfel, să păzească propriul univers. „Veneau acolo artişti, erau expoziţii, se ţineau spectacole. Eram atât de aproape de ei…” Într-o zi, şi-a luat inima în dinţi şi l-a întrebat, cu timiditate, pe unul dintre şefi dacă poate şi el să-şi organizeze acolo o expoziţie. „Tinere, aici vin numai oameni cu talent.” „L-am rugat să meargă puţin în biroul meu, ca să-i arăt ce lucrez. Deşi nu avea încredere, s-a lăsat convins. Când a văzut desenele, a încremenit. A luat mapa şi a fugit pe scări, la directoarea generală, dar şi la personalul de acolo. Au coborât cu toţii, pe rând, să mă felicite şi mi-au spus că am uşile deschise!”. Acum, Alex se pregăteşte pentru propria expoziţie şi munceşte pe brânci pentru a deveni designer vestimentar. De asemenea, vrea să urmeze cursuri în cinematografie, pentru scenografie. Are o mulţime de visuri şi sperăm să şi le îndeplinească pe toate. Până atunci însă, face naveta la Găeşti, unde locuieşte, împreună cu fratele său, într-un apartament din blocul 50. Şi el este una dintre valorile locale de care, cu siguranţă, vom mai auzi, alături de alţi tineri minunaţi pe care „Cronica de Găeşti” i-a prezentat şi îi va prezenta în cadrul unei campanii, în exclusivitate, destinate găeştenilor. O valoare pe care foarte puţini o cunosc, dar şi mai puţini o ajută să crească şi să se dezvolte. Acum, artistul lucrează ca paznic, se luptă cu viaţa, ia fiecare şansă din zbor, însă în sufletul lui se află o comoară de frumos şi de inspiraţie, care abia aşteaptă să se dezvăluie lumii întregi!

Picture 111 Picture 108

 

Cronica de Gaesti

S-A SEMNAT CONTRACTUL, VOM AVEA MALL LA TÂRGOVIŞTE!

Consiliul Județean Dâmbovița a găzduit astăzi, 17 noiembrie 2017, evenimentul de semnare a contractului în …

One comment

  1. Destine si vieti.
    Daca soarta ti-a hotarat un destin nici un muritor de rand nu-l mai poate schimba.
    Sa speram ca baiatul acesta inzestrat cu asemenea calitati va reusi sa-si vada visul implinit.
    Tinere, iti doresc din toata inima sa ai un drum ascendent in ceea ce-ti doresti, sa gasesti persoanele care sa te ajute sa poti termina scoala.
    Succes!

Lasă un răspuns