Cu această bătrână s-a petrecut o ”minune”! Nu în realitate, ci în văzul pupăzat al Comisiei de Handicap Dâmboviţa! IATĂ CUM ÎŞI DAU CU STÂNGUL ÎN DREPTUL SPECIALIŞTII PLĂTIŢI DIN BANI PUBLICI!

Autorităţile nu mai au limite în bătaia de joc faţă de persoanele cu handicap! După ce o ţară întreagă s-a cutremurat, văzând nişte amărâţi cu membrele amputate şi cu perfuziile în mâini, târându-se pe scările instituţiilor plătite din bani publici pentru a-şi cere drepturile, iată că un nou caz revoltător ridică mari semne de întrebare.

Steliana Pestriţu din comuna Corbii Mari are 77 de ani şi, din 2011, are piciorul stâng amputat. Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din subordinea Consiliului Judeţean Dâmboviţa a încadrat-o, în acelaşi an, în grad de handicap grav şi i-a aprobat dreptul la însoţitor. Fiul femeii şi-a abandonat serviciul, pentru a-i fi alături. O poartă în braţe de colo până colo, o duce la toaletă şi o îngrijeşte ca pe un copil.

După numai doi ani în care şi-a primit acei bani amărâţi, veniţi cu întârzieri şi sincope de luni de zile, Steliana Pestriţu a fost chemată din nou la comisia groazei, în luna iunie a anului în curs, ca şi când i-ar fi crescut piciorul la loc.

Medicul specialist ortoped a întocmit un referat prin care arată că este nerecuperabilă, că piciorul nu poate fi protezat şi că bătrâna este dependentă de o altă persoană. După capul specialiştilor dâmboviţeni însă, piciorul chiar i-a crescut! Steliana Pestriţu a fost încadrată în grad de handicap accentuat, nerevizuibil, fără drept de însoţitor, cu recomandarea să primească… „suport afectiv şi sprijin familial”. Vestea a căzut ca un trăznet pe sufletul ei şi aşa chinuit de infirmitate. Fiul va fi nevoit să plece în căutarea unui loc de muncă şi atunci ei – mulţumită onor statului român – nu-i va rămâne decât să se târască pe jos, la toamnă prin noroaie şi la iarnă prin zăpadă, ca să supravieţuiască.

Cum ar putea această bătrână cu piciorul tăiat – în opinia medicilor de la Comisia din subordinea Consiliului Judeţean – să aducă lemne pentru a-şi face focul sau să-şi pregătească ceva de mâncare sau, pur şi simplu, să ajungă la toaleta din fundul grădinii? Cum pot cei care fac legile astea strâmbe şi cei care le aplică să se mai suporte, după ce distrug, pur şi simplu, vieţile unor oameni? Ştiind că atâţia indivizi care nu suferă de nicio boală sau care au afecţiuni relativ uşoare se bucură de toate beneficiile legii, prin mâna Comisiilor de Handicap, nu înţelegem de ce nu se declanşează un control la sânge în întreg judeţul şi chiar în întreaga ţară, pentru a se termina – o dată pentru totdeauna – cu chinul şi disperarea celor care au tot dreptul să fie sprijiniţi de stat. Dacă în întreaga Uniune Europeană, respectul pentru persoanele cu handicap este sfânt, la noi batjocura, ipocrizia şi neprofesionalismul stau la masa celor cu funcţia şi parafa! Fiul Stelianei Pestriţu a făcut un memoriu la Ministerul Muncii şi a contestat decizia Comisiei dâmboviţene. Până acum, nu a primit niciun răspuns.

Mariana IONESCU

Foto: Lăcrămioara Codrescu